Ziua mondială a refugiaţilor şi multiplele eşecuri ale umanităţii

europe-migrants_0.jpg

Migrant la granita italo-franceza în iunie 2015
Migrant la granita italo-franceza în iunie 2015
Image source: 
Credit foto: REUTERS/Eric Gaillard

Ziua Mondială a refugiaţilor este marcată în fiecare an pe 20 iunie de numeroase manifestări şi mesaje destinate să sensibilizeze opinia publică în legătură cu un fenomen care ia amploare. Experţii spun că deplasările de populaţii sunt fără precedent, iar anul trecut s-a înregistrat chiar un record absolut: peste şaizeci şi opt de milioane cinci sute de mii de persoane au fost „dezrădăcinate”. Cauzele acestui exod sunt multiple, începînd cu războaiele şi continuînd cu persecuţiile. Aceste cifre pun în lumină mai multe eşecuri ale lumii contemporane şi ale instituţiilor internaţionale.

Dintre cele 68 de milioane cinci sute de mii de persoane „dezrădăcinate”, cum scriu rapoartele, în jur de 25 de milioane patru sute de mii intră în categoria refugiaţilor, arată Organizaţia internaţională pentru migraţii. Asistăm de fapt, pe planetă, la vaste mişcări de populaţii şi la tragedii umane teribile, iar în viitorul apropiat nu se întrevăd soluţii acceptabile pentru aceşti oameni. Manifestările de simpatie şi gesturile de generozitate sunt multe, dar la fel de mare este, în multe ţări din Europa precum şi în America de nord, teama de „invazie”, de destabilizare, de haos.

Nu este greu de constatat că aşa-numita „globalizare”, care promitea acum 25 de ani prosperitate pentru toţi, nu a reuşit să elimine grave inegalităţi şi nici să ridice nivelul de viaţă în Africa, în diverse ţări din America latină şi în anumite zone din Asia. Capitalismul, triumfător după prăbuşirea marelui său rival, sistemul comunist, s-a extins pe întreaga planetă promiţînd, prin simplul mecanism al pieţelor libere, un paradis mondial.

Rezultatele sunt însă mai degrabă triste, ba chiar dramatice. Emisfera nordică este cea care continuă să concentreze bogăţie, tehnologie, bunăstare, democraţie, bucurie de a trăi. In timp ce emisfera sudică furnizează zeci de milioane de migranţi şi concentrează majoritatea focarelor de război şi de criză de pe planetă. Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, Organizaţia Naţiunilor Unite au la activ numeroase eşecuri: în ciuda activismului lor ele nu au reuşit să suscite investiţii şi să aducă pace şi prosperitate în regiunile „fragile” ale planetei.

Nici Statele Unite, în ciuda mai multor expediţii militare, nu au reuşit să impună democraţia în Orientul Mijlociu. Dimpotrivă, aceste intervenţii au provocat şi mai multă dezordine, şi mai multe mişcări migratorii. Occidentul şi emisfera nordică, zone de stabilitate şi de prosperitate, nu sunt însă singurele vinovate de dezastrele din ţările care furnizează mari batalioane de migraţi şi refugiaţi.

Zeci şi zeci de ţări africane au fost mîndre, în anii 50 şi 60 ai secolului trecut, cînd şi-au dobîndit independenţa şi s-au lansat în vaste programe de dezvoltare, alfabetizare, industrializare, modernizare. Unele au adoptat modelul sovietic şi au ajuns la dezastru mai repede decît cele care au trecut prin alte forme de dictatură, inclusiv prin modelul ultraliberal. Nici măcar China, care a investit masiv în Africa, nu a reuşit să aducă stabilitate şi prosperitate în zonele în care s-a implantat, ba chiar i-a contrariat pe africani cu un model de gestiune şi de producţie prea puţin uman.

Intr-un articol publicat în revista l’Express, eseistul Jacques Attali îi avertizează pe europeni că vor avea de înfruntat în mod serios în deceniile următoare presiunea migratorie africană. Peste 30 de ani Africa va avea două miliarde de locuitori. Oare ce vor face europenii cînd se vor trezi cu o sută sau cu două sute sau cu trei sute de vase pline de imigranţi de genul Aquarius? se întreabă Jacques Attali.

Există pericolul ca într-o bună zi Europa să se baricadeze în interiorul frontierelor ei şi să trimită vase de război în Mediterana pentru a-i repatria cu forţa pe sutele de mii de migranţi. Citez din articolul lui Jacques Attali: „Pentru a evita acest dezastru nu avem altă souluţie decît aceea de a înţelege, cît mai repede, că este în interesul noastru să dezvoltăm masiv continentul vecin, să-l ajutăm să-şi accelereze tranziţia demografică...”

Strategii există, consideră acest specialist, şi ar fi bine ca ele să fie puse în aplicare cît mai repede, înainte ca noi dezastre să se profileze la orizont.