O „întîlnire”, între mit și prezent pe scena Teatrului Odéon din Paris

the_encounter_1.jpg

Simon McBurney pe scena Teatrului Odéon la Paris in spectacolul inspirat de cartea lui Petru Popescu
Simon McBurney pe scena Teatrului Odéon la Paris in spectacolul inspirat de cartea lui Petru Popescu
Image source: 
credit foto: tearul Odéon

The Encounter, Întîlnirea, se intitulează un spectacol creat de compania Théâtre de la Complicité/Simon McBurney şi prezentat pe scena de la Odéon Théâtre de l’Europe din Paris la începutul lunii aprilie a acestui an. Textul este o adaptare după un roman de Petru Popescu, publicat în engleză în 1991, devenit ulterior best seller, Amazon Beaming (Strălucitor Amazon). Matei Vişniec şi Mirella Patureau semnează următorul magazin teatral.

Matei Vișniec: „Amazon Beaming” este primul mare succes internațional al scriitorului român exilat în Statele Unite după 1974 şi atras de California şi de Hollywood. În România el avusese însă un imens succes de public cu mai multe romane: „Prins”, „Dulce ca mierea este glonțul patriei” şi „Sfîrşitul bahic”. Eram elev de liceu la ora la care îi citeam lui Petru Popescu romanele, impresionat atît de subiecte cît şi de stilul său, din care emana un aer de prospeţime şi de libertate.

Cariera de scriitor a lui Petru Popescu a continuat după stabilirea sa în străinătate atît pe teren literar cît şi scenaristic.

Simon McBurney, regizor și actor englez bine cunoscut, l-a întîlnit pe scriitor și i-a propus adaptarea scenică a romanului său. McBurney a ales ca titlu The Encounter ( Întîlnirea) deși motivul misterios al pădurii amazoniene a rămas în centrul poveștii.  Cartea lui Petru Popescu, precum şi spectacolul lui Simon McBurney, ne duc deci în pădurea amazoniană în mijlocul unei comunităţi necunoscută de la începutul anilor 70. Iniţial, experienţa unui fotograf american de la National Geographic, pe care Petru Popescu l-a întîlnit în 1986, s-a aflat la baza acestui roman, Amazon Beaming, de 500 de pagini.

Mirella Patureau, ce resimte publicul parizian în faţa acestei călătorii destul de exotică?

Mirella Patureau: Eu aș vorbi mai degrabă de experiență sau ritual de inițiere, unde ne situăm în prezent și în același timp în afara timpului. Să nu uităm că autorul romanului, Petru Popescu, cunoștea, ca toata generația sa, mitul eternei reîntoarceri din scrierile lui Mircea Eliade. Despre aceasta este vorba în carte și în spectacol. Magie și iluzie, mai puternice decît realitatea și cînd faptele devin amenințătoare, spune șeful tribului acestui popor pierdut de lume și ignorat de istorie, ne rămîne o soluție, să ne întoarcem la  începuturi...

În 1969, fotograful american Loren Mc Intyre se pierde în pădurea amazoniană și descoperă o populație necunoscută, Mayoruna, sau oamenii jaguari. El va rămîne o vreme cu ei, sfidează moartea de cîteva ori, deposedat de toate semnele omului  modern, ceas, aparat de fotografiat, pelicule, renunțînd la toate bunurile materiale și însușindu-și principiile poporului Mayoruna, supuși mitului eternei reîntoarceri... o lume imaterială, fără sfîrșit. Bineînțeles, fotograful se va întoarce totuși în lumea noastră, altfel cartea și spectacolul nostru nu ar mai fi început niciodată.

Ca spectator însă senzația e specială, mașinăria complicată a teatrului se transformă într-un soi de misiune arheologică, care nu "sapă" în straturile moarte ale istoriei și urmele sale palpabile de cenușă și cioburi, ci devine un soi de arheologie într-un timp viu, unde eroii pe care-i căutăm, sunt și aici si altădată, reîntorși la începuturi. Nu e prima dată de  altfel cînd Simon McBurney ne propune un astfel de voiaj, despre natura circulară a timpului și mitul eternei reîntoarceri operînd, grație teatrului și mașinii de spectacol,  în lumea ireală a teatrului. Un detaliu, semnificativ în acest caz, Simon Mc Burney, născut în 1957 la Cambridge este fiul unui arheolog celebru, Charles McBurney,

Matei Vișniec: Numele companiei sale, „Théâtre de la complicité”, în ciuda consonanței sale franceze, este o trupă engleză, creată la Londra în 1983. Regizorul a fos tînsă elev al celebrei școli franceze de mimi a lui Jacques Lecoq. Am văzut adesea în ultimii ani în Franța sau la Festivalul de la Avignon, spectacolele sale care ne-au îmbarcat pe nesimțite într-o aventură comună, de aici ideea complicității, care nu e doar o formulă comodă de teatru interactiv, la modă. Mirella Patureau, putem să regăsim în această Întîlnire cîteva indicii ale unor căutări constante ale regizorului?

Mirella Patureau: Mc Burney stie să ne poarte către străfundurile noastre cele mai intime, coborînd cîteodată pînă la rădăcinile preistorice ale speciei umane. Mă gîndesc la un alt spectacol tulburător Mnemonic, sau istoria unui om al gheţurilor, spectacol creat în 1999 şi pe care l-am văzut la Bobigny în 2001. McBurney pleacă de la descoperirea în 1991 a unei mumii preistorice perfect congelate într-un gheţar din Tirol de către arheologul Konrad Spindler, mort la scurtă vreme după această descoperire. S-a vorbit chiar de maledicţiunea mumiei, subiectul fascinează şi spectacolul profită de această aură de mister, pe care oamenii de ştiinţă încearcă să-l destrame, antrenaţi într-un  vîrtej de întrebări.

Pe scenă, prezentul şi trecutul speciei se amestecă, se confundă, într-o polifonie de imagini şi de sensuri, colaj de texte şi proiecţii video fugace, tehnică ce va deveni una din dominantele estetice ale teatrului zis de "complicitate".

Matei Vișniec: Ele sunt ingredientele favorite ale regizorului. Dar de data aceasta el recurge şi la o inovație tehnică  recentă, sunetul binaural...   

Mirella Patureau: Este o tehnică de captație a sunetului care permite să înșele percepția din creier și îi dă impresia că trimite separat sunetul în fiecare din urechile spectatorului. Jocul e astfel localizat, spectatorul poate fi înconjurat, derutat de jocul sunetelor ce-și schimbă direcția. Spectatorii poartă căști, fără de care nu pot percepe în întregime spectacolul.

Procedeu, chic et choc aș spune, apropiat de silent disco, utilizat de pildă recent de Bobi Pricop într-un spectacol de la Iași cu Pisica verde sau la Premiile Europa de acum doi ani de la Craiova, spectacolul Last Dream on Earth, Ultimul vis pe pămînt, prezentat de o tînără companie, National Theatre of Scotland.

Procedeul de son binaural, mult mai sofisiticat așadar, îi permite lui Simon McBurney, actor singur în scenă cu cîteva elemente de decor sumare, o masă, microfoane, sticle cu apă, scaune, cabluri, casete video cu banda deșirată, o mască stranie în mijlocul scenei care spațializează sunetul, deci toate aceste instalații și cîțiva tehnicieni în umbră, pe care Mc Burney nu uita să-i citeze la aplauzele finale, îi permit să creeze o întreagă lume, foșnetul pădurii, oamenii jaguari, tunete, furtună, discuții, glasul fetiței din camera de alături, ce nu vrea să doarmă, totul între magie tehnică și virtuozitate actoricească.

Petru Popescu scria despre farmecul radios al Amazonului și al lumii sale misterioase, McBurney ne invită la o Întîlnire sau o aventură arheologică în lumea spiritului. Și un apel foarte prezent despre aceste popoare din umbra civilizației moderne care au dreptul la viața lor proprie și la respect.

 

 

100

Facebook comments