Critici, regrete şi reglări de conturi în Memoriile lui François Hollande

hollande.jpg

François Hollande, la Palatul Elysée pe 11 mai 2017
François Hollande, la Palatul Elysée pe 11 mai 2017
Image source: 
Joël Saget/AFP

François Hollande îşi publică primul bilanţ al mandatului petrecut în fruntea ţării, un fel de memorii. Ex-preşedintele francez scoate pe piaţă, la editura Stock, cartea intitulată «Les leçons du pouvoir» - «Lecţiile puterii». De-a lungul celor 400 de pagini, Hollande evocă regretele sale, femeile vieţii sale dar şi «trădarea» succesorului său, Emmanuel Macron.

Revenirea lui François Hollande pe avanscena politico-editorială din Franţa nu trece neobservată. Ieşirea în librării a memoriilor sale sub titlul «Les leçons du pouvoir» - «Lecţiile puterii» - este însoţită de un impresionant plan mediatic. Fostul şef de stat a fost sau este invitat săptămâna aceasta în principalele emisiuni şi jurnale de pe canalele de televiziune France 2 şi France 5, la radioul France Inter dar şi în redacţiile unor reviste prestigioase precum L’Obs căreia i-a oferit dealtfel primul interviu pe tema cărţii sale.

De-a lungul paginilor, Hollande îl atacă, mai mult sau mai puţin direct, pe succesorul său. Ii reproşează astfel lui Emmanuel Macron politica fiscală, recurgerea la ordonanţele de urgenţă, marginalizarea sindicatelor sau excesul siguranţei de sine pe plan internaţional. Nu în ultimul rând, dar de această dată mai subtil, François Hollande îl acuză pe Macron de trădare. Nu scapă din vizorul ex-preşedintelui socialist nici o serie de foşti colegi de partid precum Martine Aubry, Arnaud Montebourg şi Benoît Hamon.

Ce remarcă însă mai toţi cei care au citit cartea sunt regretele exprimate de François Hollande. In primul rând, cele legate de propunerea de a retrage cetăţenia franceză celor care au două cetăţenii şi sunt găsiţi vinovaţi de terorism. «Am subestimat impactul emoţional al acestei propuneri» spune fostul preşedinte. Apropo de reforma codului muncii – zisă «legea el-Khomri», la originea unor manifestaţii uriaşe - Hollande repetă şi azi că ea se justifica. «Am greşit însă metoda şi calendarul, nu ne-am concertat suficient şi am făcut treaba în grabă» scrie el în cartea de memorii.

In legătura cu Emmanuel Macron, François Hollande notează : «In vara lui 2015, tânărul ministru devine tot mai sigur de el şi se aventurează pe un teren mai politic…Un an mai târziu, în august 2016, îmi spune că vrea să-şi regăsească libertatea. Pe cont propriu, Macron îşi creează o firmă cu care speră să ajungă cât mai departe… Am privit campania prezidenţială cu un amestec de consternare şi vigilenţă. In fapt însă, eram extrem de furios».

Femeile vieţii sale, portretele omologilor săi…

In fine, cu greu găsim câteva pagini în memoriile lui Hollande consacrate femeilor cu care a trăit – dar cu care nu s-a însurat niciodată. Pe Ségolène Royal, mama celor 4 copii ai cuplului, ex-preşedintele o descrie ca pe o «mamă extraordinară». Despre Valérie Trierweller, cea cu care era când a ajuns preşedinte, François Hollande nu spune decât «cât a avut de suferit. Pe de o parte, din cauza faptului că a devenit brusc prima doamnă fără să fie soţia mea. Pe de altă parte, şocul pe care l-a suferit când a aflat de relaţia cu Julie Gayet». O actriţă cu care trăieşte şi azi şi căreia îi mulţumeşte pentru «tandra şi delicata atenţie şi pentru sprijinul inestimabil» pe care i l-a adus în ultimii trei ani.

«Interesul major al memoriilor unui fost şef de stat rezidă şi în portretele pe care le poate schiţa acesta despre omologii săi» notează revista L’Obs. Despre Vladimir Putin, iată ce putem citi : «Din numeroasele dialoguri purtate cu el, am tras foarte repede concluzia că este cineva care nu respectă decât forţa. Este un tip plin de muşchi şi misterios care poate fi cald şi atent dar şi glacial şi brutal. Privirea sa albastră îi serveşte când să seducă, când să bage frica în tine. Expansiv în hohotele sale de râs, Putin este cinic în gândirea sa şi pronunţă de fiecare dată pe un ton foarte placid cuvintele cele mai crunte».

Barack Obama, şeful Casei albe, l-a decepţionat profund pe Hollande. Colaborarea celor doi preşedinţi s-a rupt în vara lui 2013. Pe 31 august, pe când preşedintele francez este gata să atace Siria în urma unui atac chimic, omologul său american îl sună ca să-i spună că vrea să ceară avizul Congresului înainte să-l bombardeze pe Bashar al-Assad. Deziluzia este enormă pentru Hollande care vedea în Obama «un om de stat care ştie că este carismatic. Cu un rar talent al comunicării, Obama nu apreciază să se confeseze şi cu atât mai puţin să-şi arate sentimentele. E un tip care mănâncă puţin şi este atent să nu se îngraşe» mai notează Hollande.

În sfârşit, cu Donald Trump, ex-preşedintele francez spune că nu a vorbit decât de două ori, de fiecare dată la telefon. O primă dată, imediat după ce a ajuns la Casa Albă, «m-a sunat ca să vorbim despre gastronomie, vinuri şi monumentele franceze. A profitat de ocazie ca să-mi spună şi că este ostil Acordurilor de la Paris privind clima. A doua convorbire telefonică a fost şi mai derutantă. M-a întrebat dacă nu cunosc nişte consilieri pe care i-ar putea lua în echipa sa prezidenţială. Am rămas perplex, aproape interzis. Imperturbabil, i-am sugerat numele lui Henry Kissinger, fostul secretar de stat pe vremea preşedinţilor Richard Nixon şi Gerald Ford, încă plin de perspicacitate în ciuda celor 94 de ani ai săi. După o lungă tăcere, Trump a înţeles că nu am înţeles nimic şi am oprit discuţia. Astăzi realizez că problema nu se limita doar la anturajul său» conchide François Hollande.

Critici, regrete şi reglări de conturi în Memoriile lui François Hollande