13 februarie: Ziua mondială a radioului

wrd-banner-rfi-pave-01_0.jpg

Image source: 
credit foto: rfi.fr

13 februarie este Ziua mondială a radioului, celebrată din 2011 încoace la iniţiativa Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Stiinţă şi Cultură. O ocazie pentru a sublinia importanţa acestui mijloc de informare, dezbatere şi dialog. Tema aleasă anul acesta pentru sărbătorirea acestei zile este “radioul şi sportul”, în contextul în care în Coreea de Sud sunt în plină desfăşurare Jocurile olimpice de iarnă. În viaţa noastră a tuturor radioul are un rol important, subiect pe care îl dezvoltăm în cele ce urmează împreună cu Matei Vişniec.

Merită poate să ne amintim, de Ziua mondială a radioului, că undele radio au însemnat, cu o sută de ani în urmă, o imensă revoluţie în materie de comunicare. Tehnologia care a permis difuzarea de esmisiuni în direcţia unui public cît mai larg s-a dezvoltat în special după primul război mondial. In mai toată ţările occidentale au apărut societăţi de radiodifuziune. În decembrie 1921 Radio Tour Effel difuza pentru prima dată cu concert. În 1927 era fondat BBC-ul, iar în 1925 în cadrul prezidenţialelor americane candidatul Herbert Hoover utiliza pentru prima dată undele radio ca să-şi expună programul şi să cîştige voturi.

 Este poate greu să ne imaginăm astăzi ce eveniment însemna în viaţa unei familii cînd îşi cumpăra un aparat de radio. Si ce credibilitate avea radioul… În 1938, un anume Orson Welles, difuza, în stil extrem de realist, o piesă de teatru în care marţienii veneau pe pămînt, ceea ce a produs scene de panică la New York.

Personal aş vrea să evoc anii 70 şi 80 în România cînd posturile de radio străine erau ascultate de marea majoritate a populaţiei. Europa Liberă, BBC, Vocea Americii, Deutsche Welle şi Radio France Internationale însemnau veritabile surse de acces la oxigenul spiritului critic. Tentativa de totală spălare pe creier operată de regimul comunist de atunci a fost frînată şi prin contribuţia posturilor de radio străine care difuzau în limba română. Iar pentru generaţia mea unele voci erau celebre. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Alain Paruit, Serban Orescu, Neculai Constantin Munteanu… dau doar cîteva nume dintr-o listă mult mai lungă. Parisul a fost, în acei ani, un loc de unde erau transmise o parte din emisiunile culturale ale Europei libere. Îmi amintesc cu cîtă emoţie m-am dus în septembrie 1987 să mă întîlnesc pentru prima dată cu Monica Lovinescu şi cu Virgil Ierunca, oameni care pentru mine erau în primul rînd nişte voci şi cărora urma să le descopăr chipurile.

Sunt 30 de ani de cînd exercit meseria de jurnalist radio şi mereu îmi spun că potenţialul acestui mediu de informare rămîne enorm. Un atuu important este faptul că radioul, faţă de televiziune, îi oferă ascultătorului un plus de libertate şi de mobilitate. Radioul poate fi ascultat oriunde şi nu crează o dependenţă statică. Dar mai ales, de un deceniu încoace, îmi spun că radioul a evitat unele derive ale televiziunii în materie de informaţie spectacol. Într-o lume în care suntem tot mai mult sub presiunea imaginii, radioul conservă o anumită relaţie benefică şi intimă cu cuvîntul.

Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Antonio Guterres declara următoarele cu ocazia Zilei mondiale a radioului: "Care mediu de informare permite cea mai mare audienţă la scară mondială? Radioul. La ora la care mijloacele de comunicare progresează cu o viteză fenomenală, radioul are în continuare imense potenţialităţi. El este sursă de divertisment dar ne şi educă, ne informează, ne inspiră. El sudează comunităţile, le întăreşte şi permite persoanelor marginalizate să-şi facă auzită vocea."

Sper ca toţi cei care ascultă Radio France Internationale să se simtă inspiraţi de emisiunile noastre. RFI înseamnă emisiuni în 13 limbi străine şi peste 37 de milioane de ascultători săptămînal. Si mai înseamnă o anumită concepţie în materie de informaţie. Cei care ne ascultă probabil că simt acest lucru, altfel nu ne-ar recompensa oferindu-ne cel mai preţios lucru pe care îl au: timpul.  

427

Facebook comments