UE: Incertitudinile preşedinţiei bulgare

bulgaria.jpg

Presedintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker, si premierul Bulgariei, Boiko Borisov, la Sofia pe 12 ianuarie 2018
Presedintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker, si premierul Bulgariei, Boiko Borisov, la Sofia pe 12 ianuarie 2018
Image source: 
AP/Valentina Petrova

Le Monde publică o lungă anchetă despre "incertitudinile preşedinţiei bulgare a UE". Cotidianul francez notează că guvernul de la Sofia, criticat pentru corupţia din ţară, face eforturi mari ca să-şi liniştească partenerii europeni.

Oare trebuie să ne îngrijorăm de faptul că Bulgaria va prezida UE în următoarele şase luni? Bulgaria, o ţară condusă de o coaliţie din care face parte şi extrema dreaptă. O ţară în care corupţia este endemică. Oare această stare de fapte nu riscă să aibă o influenţă nefastă asupra unei Uniuni, o uniune déjà fragilizată de repunerea în cauză a valorilor sale democratice, în particular de Polonia care este supusă unei proceduri europene pentru încălcarea statului de drept?

Iată doar câteva din întrebările pe care le ridică Le Monde. Ziar care prezice că în aceste condiţii, "2018 se anunţă un an riscant pentru Bruxelles având în vedere că în a doua parte a anului, UE va fi prezidată de Austria, o ţară guvernată déjà de extrema dreaptă."

Inaugurând zilele trecute la Sofia preşedinţia bulgară a UE, premierul conservator Boiko Borisov şi-a multiplicat declaraţiile pro-europene. El a cerut de exemplu aderarea ţării sale la moneda unică euro. Apoi, încă de la finele anului trecut, presat de Comisia de la Bruxelles, guvernul său prezentase o nouă reformă a luptei contra corupţiei. Un text controversat ce fusese criticat de opoziţie şi nevalidat de preşedintele Rumen Radev. In fruntea celui de-al treilea guvern bulgar din 2009 încoace, Borisov este de această dată fragilizat de prezenţa în coaliţie a trei mici partide de extremă dreaptă, mai notează Le Monde.

Bulgaria, pe aceeaşi lungime de undă cu ţările grupului de la Visegrad în privinţa migraţiei

A prezida UE înseamnă în primul rând a facilita găsirea unor compromisuri între diferitele state. Bulgaria spune că vrea să respecte neutralitatea pe care o presupune acest rol. Astfel, Sofia vrea să evite excesul de zel vizavi de Polonia, ţară împotriva căreia Bruxelles a declanşat luna trecută articolul 7. La fel, în privinţa migraţiei, Bulgaria se apropie de poziţiile intransigente ale ţărilor din grupul de la Visegrad. Cotele de refugiaţi pe care Bruxelles speră în fine să le impună ţărilor din Est nu sunt deloc pe placul Sofiei. "Nu poţi forţa o ţară să le aplice. Nu sunt o soluţie pentru a reforma dreptul la azil", spune Ekaterina Zaharieva, şefa diplomaţiei bulgare.

Și totuşi, Pierre Moscovici, comisarul european la economie şi fiscalitate nu este îngrijorat. "Bulgarii s-au pregătit bine iar dorinţa lor de a adera la euro ar trebui să-i facă să afişeze un profil european de mare calitate" spune el. Și alţi oficiali de la Bruxelles pariază pe faptul că preşedinţia UE va avea un efect benefic asupra Bulgariei, aşa cum s-a întâmplat în 2016 cu Slovacia. Un profesor de ştiinţe politice de la Sofia, citat de Le Monde, confirmă de partea sa că "de când au ajuns la putere, naţional-populiştii bulgari s-au schimbat enorm. Nu mai ţin discursuri anti-romi, sunt mai disciplinaţi, combaterea corupţiei a devenit noul lor slogan şi nu mai sunt anti-europeni pe faţă."

Dacă Bulgaria va reuşi, poate, să nu agraveze criza valorilor Uniunii, priorităţile ţării rămân foarte departe de cele dorite de statele fondatoare. Sofia speră de exemplu să adere în sfârşit la spaţiul Schengen cu toate că ţări precum Franţa şi Olanda nu sunt favorabile. Borisov vrea de asemenea să relanseze extinderea UE la Balcanii occidentali, în particular la Serbia şi Muntenegru. Nou subiect de fricţiune cu Bruxelles sau Paris, notează Le Monde. În fine, bătălia pentru definirea bugetelor Uniunii post-Brexit sunt un alt cal de bătaie al Sofiei. Ca şi restul statelor din Est, Bulgaria, care depinde foarte mult de fondurile de coeziune, se teme ca marii contribuitori neţi precum Franţa şi Germania, să nu-şi reducă contribuţiile, constrânşi de dispariţia cecului britanic.