Emmanuel Macron: vizită la Roma în căutarea unui consens european privind politica migratorie

2017-05-21t192039z_1479800312_rc1fff1100e0_rtrmadp_3_france-italy_0.jpg

Presedintele francez Emmanuel Macron si seful guvernului italian Paolo Gentiloni.
Presedintele francez Emmanuel Macron si seful guvernului italian Paolo Gentiloni.
Image source: 
Credit foto: rfi.fr / REUTERS/Philippe Wojazer

Presiunea migratorie şi viitorul Europei sunt principalele subiecte care au figurat pe agenda discuţiilor purtate joi 11 ianuarie la Roma de preşedintele francez Emmanuel Macron cu omologul său italian Sergio Mattarella, precum şi cu premierul Paolo Gentiloni. Miercuri seară, după un summit al ţărilor din sudul Europei, Emmanuel Macron a lansat, tot la Roma, un apel pentru o mai mare solidaritate europeană în vederea protejării frontierelor. Emmanuel Macron se vede contestat însă la el acasă datorită măsurilor pe care le preconizează în privinţa imigraţiei.

Activismul diplomatic al preşedintelui Macron este remarcabil în ultimul timp, şi poate că el constituie unul din motivele care îi aduc o creştere a popularităţii în Franţa.

După o vizită oficială de trei zile în China, Macron s-a aflat pentru două zile la Roma, unde s-a văzut cu şase alţi şefi de stat şi de guvern, iar astăzi s-a concentrat pe relaţiile bilaterale, ba chiar a avut timp să viziteze împreună cu soţia sa Brigitte reşedinţa antică a împăratului Nero.

Parisul şi Roma sunt pe aceeaşi lungime de undă în privinţa mai multor obiective, cum ar fi forjarea unei politici europene coerente în materie de imigraţie, bazată pe mai multă fermitate dar şi pe mai multă solidaritate. Parisul şi Roma mai consideră că aşa numitele "reguli de la Dublin" legate de depunerea cererilor de azil trebuie schimbate. In virtutea acestui mecanism, candidaţii la azil sunt obligaţi să-şi depună cererea în prima ţară europeană în care au ajuns, ceea ce face că Italia, Grecia şi Spania sunt practic confruntate cu cel mai mare număr de cereri. Ceea ce nu corespunde ideii de solidaritate europeană şi de reechilibrare a efortului în ce priveşte primirea imigranţilor.

Italia a încercat oarecum să se descurce singură în acest context şi s-a înţeles cu o serie de instanţe libiene pentru ca migranţii să nu mai fie lăsaţi să plece cu ambarcaţiuni uşoare spre coastele Siciliei. Acest acord al Italiei cu diverse organizaţii şi autorităţi libiene, acord care a implicat şi un efort financiar important, a fost deseori criticat. Poate că el nu este cel mai bun acord posibil, judecat prin prisma valorilor europene şi al unor criterii morale, dar funcţionează, în sensul că fluxul de refugiaţi în Italia a scăzut anul trecut cu 35 la sută faţă de 2016. Ceea ce nu înseamnă că numărul de candidaţi la exil şi la azil nu a fost foarte mare anul trecut în Italia: aproape 120 000 de persoane. Tot anul trecut Italia a început să aplice un nou mecanism în materie de imigraţie, mai precis a început să-şi aleagă ea imigranţii care îi convin.

De notat însă că Italia are unele reproşuri de formulat la adresa Franţei, care îi blochează pe migranţi la frontiera sa cu Italia. În zona Munţilor Alpi au fost înregistrate şi cazuri tragice de migranţi care s-au pierdut pe cărări de munte sau chiar şi-au pierdut viaţa încercînd să traverseze, prin zone dificile, spre Franţa.

In contextul noii legi privind imigraţia pe care o pregăteşte executivul de la Paris, o parte a presei, în special cea de stînga, se arată extrem de critică faţă de Emmanuel Macron.

Cotidianul Le Monde publica la jumătatea lunii decembrie, anul trecut, un articol cu titlul următor: "Franţa, o politică migratorie de o duritate fără precedent". Dar dosarul cel mai agresiv la adresa preşedintelui este publicat săptămîna aceasta de revista de stînga Obs. Iar fotografia de pe copertă, unde vedem chipul lui Emmanuel Macron, în alb-negru, în spatele unui gard de sîrmă ghimpată, a şi provocat o nouă polemică.

Titlul de pe prima pagină este deasemenea foarte "polemic", el sună cam aşa: "Bine aţi venit în ţara drepturilor omului." Un responsabil al formaţiunii "În marş", cea care l-a adus la putere pe Emmanuel Macron, denunţă caracterul brutal şi provocator al acestui montaj fotografic de primă pagină, făcut fără îndoială şi din motive comerciale. De notat că în perioada cît s-a aflat în campanie electorală, revista Obs l-a sprijinit pe Macron. Acum, însă, ea consideră că preşedintele una spune şi alta face, mai precis că declaraţiile sale sunt pline de consideraţii umaniste, dar că în plan concret pune zeci de bariere în faţa imigraţiei.

Printre cei care semnează articole în acest număr al revistei se numără şi un deţinător al Premiului Nobel pentru literatură, Le Clezio, cu o pledoarie în favoarea deschiderii, pentru o o atitudine generoasă faţă de imigranţi.

Nu este pentru prima dată în Franţa că dezbaterea în jurul acestui subiect se polarizează: pe de o parte angelismul total pro-imigraţionist şi pe de altă parte discursul aproape rasist anti-imigraţionist.

Emmanuel Macron este prins acum între două focuri. Marea majoritate a francezilor i-a încredinţat un manadat pentru a limita imigraţia. Cum stînga controlează însă o bună parte a spaţiului mediatic, iată-l pe Macron aspru criticat deşi noua lege privind imigraţia nici măcar nu a intrat în dezbatere parlamentară. Merita oare Emmanuel Macron un astfel de tratament mediatic, altfel spus să-şi vadă chipul pe prima pagină ca şi cum ar fi un monstruos paznic de penitenciar, chiar mai rău decît Marine Le Pen?

Personal cred că nu, şi mai cred că o anumită parte a stîngii franceze, angelică, nerealistă, doctrinară şi extrem de tolerantă faţă de curentul islamist intră acum într-un fel de conflict mediatic deschis cu un preşedinte pe care îl consideră un "trădător". Să nu uităm că Macron s-a format în rîndurile socialiste, a fost membru al unui guvern socialist pentru a "migra" apoi spre centru şi chiar spre dreapta.    

 

 

 

 

 

869

Facebook comments