Editura Gallimard, în urma unei polemici, renunţă la reeditarea pamfletelor antisemite ale lui Céline

celine_0.jpg

Louis-Ferdinand Céline in anii 50.
Louis-Ferdinand Céline in anii 50.
Image source: 
credit foto: rfi.fr

In Franţa a izbucnit o nouă polemică după ce Editura Gallimard şi-a exprimat intenţia de a reedita pamfletele antisemite scrise înainte de al doilea război mondial de romancierul Louis-Ferdinand Céline. Polemica a depăşit cadrul literar şi a intrat în sfera politică, avînd o conotaţie morală şi pedagogică. Sub presiunea criticilor şi a argumentelor formulate din mai multe direcţii, Editura Gallimard şi-a restras pînă la urmă proiectul.

“Nu sunt reunite condiţiile metodologice şi memoriale pentru publicarea acestor texte în condiţii de serenitate” a declarat Editura Gallimard pentru a-şi justifica anularea proiectului. Ceea ce nu înseamnă că o anumită dezbatere în jurul acestor texte nu va continua.

Louis-Ferdinand Céline este, într-un fel o enigmă umană. Marii artişti au fost mai întotdeauna consideraţi şi nişte promotori ai umanismului, iar mulţi dintre ei au încarnat, în diferite momente ale istoriei, autoritatea morală. Pe cine să crezi, pe cine să admiri, ce model de comportament să adopţi în momente de confuzie şi de criză dacă nu pe cel al marelui artist, admirat pentru opera sa şi de la care se aşteaptă, în mod natural, şi o înaltă atitudine morală. Din păcate omul este o fiinţă contradictorie iar artistul este şi el om. Iar Louis-Ferdinand Céline apare în istoria literaturii universale ca unul dintre cazurile cele mai flagrante de contradicţie între valoarea operei şi josnicia ideologică.

Alături de Marcel Proust, Louis-Férdinand Céline este cel mai citit, tradus şi citat scriitor francez în străinătate. Nimeni nu îi contestă statutul de romancier extrem de talentat şi novator, el fiind unul dintre părinţii romanului modern. "Călătorie la capătul nopţii", roman scris în 1932, i-a adus o celebritate mondială. Practic el a inventat un nou limbaj romanesc bazat pe un stil eliptic şi pe utilizarea argoului.

In paralel, însă, el este autorul unor pamflete antisemite stupefiante prin violenţa lor, iar în perioada ocupaţiei naziste a fost un colaboraţionist notoriu, ba chiar, spun unii dintre biografii lui, un "agent activ al Germaniei naziste."

Serge Klarsfeld, preşedintele asociaţiei "Fii şi fiice ale deportaţilor evrei din Franţa" consideră că textele antisemite ale lui Céline sunt periculoase, veritabile incitări la crimă. Consiliul reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa (CRIF) a cerut Editurii Gallimard să renunţe la proiectul său întrucît pamfletele lui Céline "incită la ură antisemită şi rasială". Consistoriul central, instanţa reprezentării religioase a iudaismului francez, a făcut la rîndul lui, în context, următoarea declaraţie: "Este condamnabil din punct de vedere moral pentru o editură franceză să participe la reabilitarea acestor scrieri". Şi aceasta cu atît mai mult, precizează instanţa respectivă, cu cît din anul 2000 încoace actele antisemite sunt în creştere în Franţa. Iată deci argumente care au fost ascultate de editorul Antoine Gallimard.

Chiar şi executivul francez şi-a exprimat părerea în privinţa acestei reeditări, prin vocea primului ministru Edouard Philippe. El nu s-a arătat ostil acestui proiect, cu condiţia ca un aparat critic să însoţească respectivele pamflete, astfel încît reeditarea lor să devină un act pedagogic, de denunţare a antisemitismului. Antoine Gallimard  prevăzuse oricum o prefaţă pentru respectivele pamflete intitulate "Bagatele pentru un masacru", "Şcoala cadavrelor" şi "Beaux draps" (expresie mai greu de tradus, dar care vrea să sugereze ideea de "situaţie complexă", deşi ea poate sugera şi exclamaţia "iată-ne curaţi").

Editura Gallimard dorea de fapt să se inspire din modul în care o editură canadiană din Québec a reeditat, în 2012, aceste pamflete, sub forma unei ediţii critice. In Franţa pamfletele lui Céline nu sunt interzise, dar nu au mai fost reeditate de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial. De notat că autorul lor, cît a fost în viaţă, pînă în 1961, a refuzat orice propunere de reeditare, la fel ca şi văduva sa, azi în vîrstă de 105 ani. In 2031 însă, scrierile lui Céline vor intra în domeniul public, şi absolut orice editură le va putea publica. Oricum pamfletele pot fi găsite pe Internet, cine vrea să le citească le poate citi.

Publicul rămîne însă, în orice caz, extrem de curios în faţa unor astfel de scrieri, dovadă succesul pe care l-a avut reeditarea, în Germania, în 2016, a cărţii lui Hitler "Mein Kampf". Publicat într-o ediţie critică, programul politic al celui care a fost un călău al popoarelor s-a vîndut în o sută de mii de exemplare.     

 

 

1087

Facebook comments