O nouă geopolitică a rachetelor?

rachete.jpg

Rachete balistice cu razà medie de actiune
Rachete balistice cu razà medie de actiune
Image source: 
wikipedia

Sub titlul interogativ «Ne întreptăm oare spre o nouă geopolitică a rachetelor?», ziarul conservator Le Figaro publică o amplă analiză a fenonemului proliferării rachetelor. Din Orientul Apropiat şi până în Extremul Orient, rachetele permit puterilor emergente să-şi întărească influenţa şi să contreze puterea Occidentului.

Traiectoriile noilor rachete – cu rază scurtă sau lungă de acţiune, cu încărcătură nucleară sau convenţională – schiţează noile raporturi de forţe internaţionale şi consacră influenţa unor noi puteri : Iran, Turcia, Arabia saudită, şamd.

Multă vreme rămasă apanajul marilor puteri, raza lungă de acţiune este azi accesibilă multor state iar accesul generalizat la programele balistice repune în cauză puterea Occidentului.

In ciuda eforturilor depuse de comunitatea internaţională contra proliferării, bomba nucleară are mai departe vântul în pupă. Experienţele trăite de Irak, Libia şi Ucraina, trei ţări atacate sau invadate de armate străine după ce au acceptat să se debaraseze de arsenalul lor, le-au amintit statelor emergente că arma atomică – şi rachetele care o însoţesc – rămâne metoda cea mai bună pentru a sanctuariza un teritoriu şi a garanta supravieţuirea unui regim.

Cazul Rusiei, vizavi de Europa, este apoi analizat de Le Figaro. De când a decis să-şi regăsească locul de mare putere, Rusia, dotată cu un buget al Apărării în creştere constantă, a investit masiv în programe de rachete, balistice sau convenţionale. Au fost astfel multiplicate testele şi s-au desfăşurat noi rachete de croazieră ce-ar putea atinge Europa occdientală cu capete nucleare. Washington a denunţat o încălcare a tratatului sovieto-american din 1987 care pusese capăt crizei euromisilelor. Nato se teme de partea sa de revenirea unor reflexe din vremea războiului rece. Moscova spune însă că nu face decât să răspundă încălcării de către americani a tratatului întrucât ei sunt primii care au desfăşurat interceptoare în România şi în curând în Polonia. In fine, Europa priveşte cu îngrijorare şi spre sistemele de rachete, ofensive sau defensive, ale ruşilor desfăşurate în Atlantic şi Mediterană.

Turcia, prima ţară NATO echipată cu sisteme incompatibile cu cele ale Alianţei

Ultima provocare a Moscovei şi Ankarei este însă livrarea către Turcia a unor baterii de rachete ruseşti S-400. Turcia devine astfel prima membră Nato echipată cu un sistem incompatibil cu cel al organizaţiei euro-atlantice. «Moscova şi-a atins astfel unul din obiective, acela de a pune Ankara în poziţie de ruptură cu Nato» notează un specialist turc al dosarului. In plus, de teamă ca nu cumva militarii americani staţionaţi în Turcia să nu-şi bage nasul în sistemul de rachete rusesc, controlul acestuia este integral la mâna ruşilor.

In Orientul apropiat, mijlociu şi îndepărtat, Iranul a devenit alături de Coreea de nord, unul din principalii actori proliferanţi. Republica islamică îşi foloseşte rachetele, balistice sau convenţionale, în toată zona pentru a-şi păstra sau extinde influenţa. In războiul pentru leadership-ul regional pe care-l duc şiiţii şi suniţii, rachetele dau un net avantaj Teheranului. Datele problemei se schimbă şi pentru Israel care priveşte cu îngrijorare spre stocul de rachete de care dispune Hezbolahul libanez, miliţie şiită pro-iraniană foarte activă şi în Siria.

In fine, de când Coreea de nord a demonstrat că nu dispune doar de arme atomice dar că le şi poate trimite în teritorii americane, echilibrele strategice s-au schimbat în Asia. Incertitudinile cu privire la diplomatia americană împing state precum Japonia şi Coreea de sud să-şi revadă sistemele de apărare. Nimic nu ne garantează că într-o bună zi, Tokio şi Séul nu vor dori să se doteze şi cu arme nucleare pentru a se apăra de Coreea de nord şi China dacă garanţiile americane li se par insuficiente.

O nouă geopolitică a rachetelor?
1193

Facebook comments