Bursele Marie Curie, în sprijinul cercetătorilor europeni

burse-marie-curie.jpg

Bursele Marie Curie, în sprijinul cercetătorilor europeni

UE deţine un program de încurajare a tinerilor cercetători şi de sprijinire a mobilităţii lor. Acesta se numeşte Marie Curie, el are un potenţial interesant , dar până de curând, nu a fost promovat. În 24 septembrie reţeaua de radio pan europeană EURANET a organizat la Bruxelles o dezbatere despre bursele Marie Curie împreună cu Comisia Europeană şi tineri cercetători.

De curând bursele europene Marie Curie au rebotezate Marie Sklodowska Curie, pentru a face referinţă la originea poloneză a marei cercetătoare.

Programul au fost lansate pentru a completa o competenţă educaţională pur naţională, cea a mobilităţii. El se adresa la început doar ştiinţificilor oferindu-le posibilitatea de crea reţele şi de a se deplasa către alte centre de cercetare.

De curând el a fost ameliorat şi aria sa a fost extinsă, după cum explică Jordi Curell Gotor , director al direcţiei generale Educaţie a Comisiei Europene :

«  Noi promovăm ceea ce numim ‘cei trei i’ : internaţional, adică mobilitate intergeografica , intersectorial, mobilitate între aria academică şi cea non-academica, afaceri şi interdisciplinar, adică punem în legătură cu filozof cu un  inginer ; este fundamental întrucât aceasta deschide spiritele cercetătorilor, aşa devin ei inovativi.

N-am avut niciodată o participare adecvată a lumii afacerilor.

Iar principiul de bază pe care bursele Marie Curie îl aplică este cel al abordării inverse: noi finanţăm excelenţa, şi nu o abordare tematică. Nu sunt mai mulţi bani pentru tehnologie decât pentru ştiinţele umane. Finanţăm fiecare proiect bazat pe meritele sale . Este o abordare inversă şi depinde de creativitatea şi inovarea adusă de cercetători. Un cercetător în drept sau unul în economie sau în chimie pot aplica pentru program, nu există o limitare privind subiectele.

Este un program foarte atractiv. De unde ştim ? Păi, măsurăm asta prin rata de succes care este de 8% adică 8 din zece cercetători obţin fonduri. Asta înseamnă că în ciuda faptului că nu prea este cunoscut, programul este atractiv întrucât sunt mult mai multe cereri decât posibilităţi de finanţare. »

Bursele sunt deschise deci acum unei vaste categorii şi sunt în principiu împărţite pe două arii de candidaţi : tineri cercetători, aflaţi în domeniu de maxim patru ani şi neposesori ai unui doctorat şi celor care se află în cercetare de peste patru ani şi posedă un doctorat.

Cercetătorii pot aplica pentru o bursă fie de manieră individuală, fie prin formarea unei reţele.

Există şi posibilitatea acordării unui împrumut astfel încât cercetătorii europeni să fie mai puţin atraşi de alte continente sau să fie atraşi înapoi în Europa, dacă ei au părăsit-o deja.

În fine, Marie Curie oferă fonduri suplimentare unor proiecte regionale, naţionale şi internaţionale existente pentru formarea cercetătorilor şi dezvoltarea carierei lor.

Ideea este mai mult decât salutară având în vedere faptul că UE în ultimii ani a acordat din ce în ce mai puţin bani educaţiei şi cercetării, în contrast cu SUA, de exemplu.

Dar ca orice program comunitar,  Marie Sklodowska Curie  prevede un număr important de demersuri administrative şi de dosare de întocmit înainte de a aplica pentru finanţare.

Problema cea mare pentru moment, în afară de cea birocratică, este aceea că programul este cvasi necunoscut. El nu este adus suficient nici la cunoştinţa publicului larg şi nici a cercetătorilor.

Maria Gracia, tânăra cercetătoare spaniolă, matematiciană, încadrată acum la Universitatea din Leuven, în Belgia cu o bursă Marie Curie, spune că a aflat despre acest program din greşeală. Nici venirea ei la Leuven, după ce şi-a pierdut locul de muncă în Spania, nu s-a datorat acestui program, ci a fost o acţiune determinată economic.

Odată ajunsă  la KUL (Universitatea Catolică din Leuven) ea a aflat că există această oportunitate de a obţine o bursă de cercetare, pe care a şi dobândit-o aflându-se în reţea cu alţi cercetători.

Maria este de altfel şi una dintre puţinele femei care cercetează acum în Europa mecanica fluidelor aplicată industriei aerospaţiale. Cu toate acestea, cu mult umor, ea explică că nu este pentru aşa numita « discriminare pozitivă » a femeilor . Explicaţia ei nu este lipsită de originalitate şi de altfel îi trădează gândirea de matematician :

«  Nu există multe femei în inginerie în general şi mai ales în branşa mea, legată de ingineria aerospaţială. Iar dacă vorbim de discriminare pozitivă, iată : dacă sunt 100 de candidaţi care concurează pe patru locuri şi dacă nu se aplică discriminarea pozitivă, atunci nu pot fi aleşi doi bărbaţi şi două femei fiindcă din cei 100 de candidaţi 80 sunt bărbaţi. Dacă se aplică discriminarea pozitivă a femeilor, atunci aceasta se face în detrimentul bărbaţilor.

 Nu cred că noi femeile asta ne dorim, noi vrem egalitate. Vrem să fim ascultate şi dacă nu suntem mai competitive atunci asta e dar dacă suntem trebuie să obţinem postul. Asta cred că ne dorim majoritatea dintre noi. »

Cu toate acestea, Comisia Europeană, campioană la discriminare pozitivă,cu acele  consecinţe care se văd ori de câte ori o femeie incompetentă obţine un post important european, Comisia deci a lansat un concurs pentru femeile aflate în domeniul cercetării. Candidaturile pot fi depuse prin internet până în 15 octombrie.

Iar aceeaşi problemă a puţinei reclame făcute burselor Marie Curie apare şi în discuţiile cu tineri sau studenţii participanţi la dezbatere.

Magdalena Zelazowska, tânăr istoric, absolventă a Universităţii din Varşovia explică care este este situaţia în Polonia :

«  Cred că este important ca ştiinţifici şi cercetătorii să fie informaţi despre acest program. În Polonia de exemplu, când le vorbim celor din lumea ştiinţei , ei recunosc că nu ştiu cum să obţină finanţare europeană şi câteodată spun că este foarte greu de obţinut din cauza birocraţiei.

Prin urmare, cred că este foarte important ca procedurile să fie simplificate şi să se facă mai multă reclamă programului . Ideea în sine a burselor Marie Sklodowska Curie este foarte bună şi faptul că acoperă multe sectoare, aduce multe oportunităţi care pot fi dezvoltate. »

În fine,  marea noutate a burselor Marie Sklodowska Curie o reprezintă faptul că ele nu se vor mai adresa de acum doar ariei educaţiei, care repet, este o competenţă naţională, ci şi ariei afacerilor.

Prin noul sau concept, lansat de Comisia Europeană, se încearcă de fapt să se contribuie la relansarea economiei europene.

Bettine Gola , consultant la EUROCHAMBERS spunea, între altele, ca lumea afacerilor nu este la curent nici ea cu existenţa acestui program şi de altfel, se consideră că cele 50 burse acordate pe an nu sunt suficiente.

Ea crede că programele de cercetare europene, dacă-şi dau mâna cu lumea afacerilor, se pot adapta pieţei actuale :

« Cred că programele europene sunt o parte importantă a încercării UE de a nu rămâne în urmă. Marie Curie oferă burse interesante şi celor din afara UE şi invers pentru tineri din UE care vor să se exporte. Dar ceea ce se face cu precădere în UE este cercetare de bază care nu prea se aplică pieţei , de aceea este nevoie de programe orientate către lumea afacerilor : trebuie să fie mai rapide, cu proceduri mai puţin birocratice .

Este nevoie de o ameliorare şi a împrumuturilor acordate companiilor mici , care sunt coloana vertebrală a economiilor noastre, ele nu se regăsesc în diferitele programe de cercetare actuale .

Şi dacă nu vorbim în general despre aceste programe, atunci în multe ţări ele au dificultăţi în a obţine finanţare . Deci chiar dacă programele există, finanţarea ea, nu există.

Deci UE trebuie să investească mai mult în programele de afaceri ca « Instrumentele pentru întreprinderile mici şi mijlocii » sau « Calea rapidă către inovaţie » fiindcă ele facilitează participarea lumii afacerilor în programele de  cercetare şi permit de asemenea IMM-urilor să se internaţionalizeze, să stabilească contacte cu IMM-uri din alte ţări. »

Toate acestea fiind zise, europenii par să încerce să-şi ţină promisiunile privind strategia lor de dezvoltare economică numită Europa 2020 care pune în centrul atenţiei cercetarea şi inovaţia.

Programele dezvoltate însă pe spesele acestei strategii, care să nu uităm c-o înlocuieşte pe alta care nu a dat roade mai deloc, sunt însă stufoase, greu de gestionat şi uneori necunoscute de cei care ar putea fi interesaţi.

De aceea, din când în când, funcţionarii europeni coboară din birourile lor şi participă la dezbateri ca aceasta organizată cu EURANET. 

Reportaj realizat de Mihaela Gherghişan