Lesbos - hangarul cu suflete (reportaj FRANCE 24)

hangar.jpg

Sursa imaginii: 
France24.com

Circa jumătate din totalul de peste 1 milion de refugiați care au reușit să treacă în ultimele 18 luni din Turcia în Grecia, în drumul lor spre mult visatul Occident, au ajuns mai întâi în insula Lesbos, situată la doar 10 km de țărmul Turciei. De la începutul lui aprilie însă, odată cu intrarea în vigoare a Acordului UE-Turcia, mulți dintre ei sunt obligați să facă cale întoarsă, în ciuda pericolelor prin care au trecut pentru a ajunge aici. O echipă de reporteri a postului de televiziune France24 s-a deplasat recent în insula grecească pentru a vedea  la fața locului cum sunt implementate prevederile acestui acord și cât de eficiente sunt ele.

Este luni 4 aprilie, ora 7.00, nici pescărușii nu s-au trezit. Doar prezența unui mic grup de jurnaliști străini strânși în port lasă de înțeles că ziua aceasta nu e chiar la fel cu toate celelalte. Două nave turcești tocmai au ridicat ancora pentru a duce 136 de migranți, escortați de polițiști, către Dikili în Turcia. Niciunul nu s-a împotrivit, doar unii aruncă o ultimă privire în urmă, către această insulă albă care le-a oferit adăpost, apoi își întorc privirile în față, către orizont, acolo unde se conturează din ce în ce mai clar coasta turcă, pe care o părăsiseră cu câteva săptămâni înainte, înfruntând nenumărate pericole și riscuri, cu speranța de a nu se mai întoarce niciodată.

Plecarea acestor oameni are loc chiar în ziua intrării în vigoare a acordului UE-Turcia, pe care unii îl numesc ”acordul rușinii”. Potrivit acestui acord, care a pecetluit soarta a sute de mii de migranți, toți refugiații care au ajuns în Grecia după data de 20 martie și care nu au depus oficial o cerere de azil trebuie retrimiși în Turcia; în schimbul fiecărui sirian retrimis în Turcia, un alt sirian trebuie primit în Uniunea Europeană, în limita a 72.000 de persoane. Operațiunea are ca scop stăvilirea fluxului de migranți din Siria, Irak, Afganistan dar și din Pakistan, Bangladesh sau Africa. Însărcinată cu punerea în practică a operațiunii, Atena se află în fața unei situații extrem de delicate: ea trebuie să orchestreze expulzarea migranților blocați pe teritoriul său, respectând totodată drepturile omului.