Psiholog Mihai Copăceanu: „Instigatorii au succes la proteste când emoţia creşte necontrolat”

Protestele de stradă care au urmat tragediei din Clubul Colectiv au fost organizate pe Facebook şi nu au avut lideri declaraţi. Sloganurile au fost adaptate pe parcurs: de la „Jos Piedone,” „Jos Oprea” şi „Jos Ponta,” la „Corupţia Ucide” şi apoi la diverse mesaje împotriva sistemului în general, a Parlamentului, a clasei politice actuale. Grupuri mai mici au scandat împotriva DNA, împotriva comunismului, împotriva Bisericii. Când protestele nu au lider şi când emoţia colectivă este foarte mare, este uşor să apară instigatori, iar masele să fie manipulate, atrage atenţia psihologul Mihai Copăceanu. 

Putem vorbi de un portret al instigatorului?

Da, putem vorbi de câteva caracteristi ale instigatorului. E o persoană care are foarte multă încredere în ea, o persoană cu mult curaj şi cu mult tupeu, cum ar spune românul. Apoi, e o persoană agresivă şi impulsivă, care gândeşte întotdeauna în termeni de planificare. Dacă nu o să iasă planul iniţial, are un plan secund. Îşi atinge obiectivele pentru că nu lucrează singură. Cum am văzut şi la Bucureşti, este o persoană care doreşte să deturneze scopul iniţial al unui protest paşnic.

Deci violenţa şi deturnarea protestului ar fi indiciile manipulării venite din partea unui instigator?
Da. Ei vor să atingă un scop manipulând masele. Mulţimea din Bucureşti nu a avut lideri şi atunci fie există un lider autoselectat spontan şi direct, fie apar instigatori. Iar aceştia din urmă încep să manipuleze mulţimea, care nu este organizată, nu este condusă de cineva anume. De pildă, în primele seari, au apărut unii care au început să strige să mergem la Cotroceni şi să strigăm Jos Preşedintele, ceea ce nu era în planul iniţial.

 Care ar fi soluţia, să fie pur şi simplu izolaţi în cadrul mulţimii? Am văzut, de pilda, că erau protestatari în jurul cărora era un gol, iar ei strigau singuri diverse sloganuri care nu se regăseau în grupurile mari.

Da. Pe de altă parte, jandarmii şi alte forţe de securitate au oameni specializaţi în identificarea acestor instigatori. Dacă ne uităm chiar la protestele de anii trecuţi, în poze şi filmări, putem indentifica aceiaşi oameni care instigă. În mulţime, nimeni nu îşi dă seama uşor, dar îţi poţi da seama după ideile şi mesajele lor. Eu însumi am fost interpelat într-o seară de la o persoană care încerca să ne convingă să mergem la Parlement, să dăm foc. Evident sunt idei ieşite din sfera firescului. Orice idee care nu este paşnică e cu semn de întrebare.

Cât de uşor poate degenra un protest după ce apar instigatori?

Dacă ne uităm la istoria protestelor, foarte uşor poate degenera, mai ales în cazul protestelor care nu sunt organizate, care nu au lider, traseu, mesaj unic. Un lider apărut spontan poate fi instigator şi poate manipula. Şi nu va fi doar un singur instigator. Ei sunt infiltraţi în mulţime, au portavoce şi în primă instanţă nu dau de gândit. Sunt foarte prietenoşi şi merg la început cu masele, acceptand mesajul majorităţii. Abia apoi se vor răzvrăti şi vor crea revoltă.

În ce măsură această emoţie colectivă mare de la mitinguri poate sabota raţiunea participanţilor?
Emoţia colectivă este mult mai influenţabilă decât emoţia personală. Emoţia mea – bucurie sau tristeţe – se aplifică în colectiv şi, deci, este mai greu de gestionat. Sunt mai mulţi factori: intensitate, scopul manifestării, mesaj. Acum câţiva ani, de pildă, la protestele Roşia Montană, emoţia era mai temperată, chiar dacă grupul de oameni era mare. Şi mesajul era atunci foarte clar. Cei cu alt mesaj erau excluşi. La un moment dat, protestatarii s-au aşezat jos pe stradă şi cântau, era ca un fel de concert. În acel moment, orice instigator ar fi fost eliminat, nu ar fi avut succes. Erau foarte liniştiţi, emoţia era controlată. Dar când emoţia e foarte mare, când se amplifică necontrolat, e uşor de manipulat pentru că este iraţională. 

Psihologul Mihai Copaceanu, intervievat de Ioana Haşu