Expert: “Mahomed înseamnă solidaritate politică, socială, culturală. Extremiştii fac totul pentru a învrăjbi” (Exclusivitate RFI)

moghul1.jpg

Haroon Moghul

Haroon Moghul este expert la Institutul Pentru Politică şi Înţelegere Socială, redactor la două reviste de religie, analist-comentator la numeroase posturi de radio şi televiziune naţionale şi internaţionale. În aceste zile, el este deosebit de solicitat pentru punctul său de vedere nuanţat asupra tragicelor evenimente din Franţa.

Născut în SUA din părinţi de origine pakistaneză, Haroon Moghul are o înţelegere profundă a spaţiului islamic,  a miturilor şi poncifurilor pe care acesta le generează. Un studiu mai vechi al său se intitulează MITUL MUSULMANULUI UCIGAŞ. Un altul avertiza că Primavara Arabă nu este 1989, nu este deci o revoluţie.  În anul 2006 Haroon Moghul a publicat un roman, ORDINUL LUMINII - apărut şi în Franţa un an mai târziu - în care tineri musulmani radicalizaţi îşi sacrifică viaţa în semn de protest împotriva autoritarismului medio-oriental.

H.M: Din păcate, radicalizarea nu e ceva ştiinţific. Natura umană, motivaţiile umane, sunt imprevizibile.  La mijloc e, frecvent, un sentiment de neputinţă. Persoana în cauză există într-o lume potrivnică, greu de fixat într-o schemă a binelui şi răului, într-o comunitate pe care o consideră asediată.  Apare,  pe acest fond,  cineva care le validează simţămintele şi le oferă mijloacele pentru a răzbuna nedreptatea percepută.  Refuzăm să confruntăm condiţiile reale, naturale, omeneşti în care acest tip de persoană este forţată să trăiască.  Mulţi în Afganistan, Irak şi acum Siria, nu ştiu decât violenţă şi război,  trăiesc într-un climat în care violenţa se impune ca unică alternativă.  Inevitabil, ideea pe care şi-o fac despre lume va fi afectată. Radicalizarea există într-un context. Ca s-o combaţi trebuie să lupţi atât împotriva unor idei greşite care folosesc pretextul credinţei, limbajul religios, cât şi împotriva unor POLITICI greşite.

Rep: Cum trebuie înţeleasă hipersensibilitatea, ucigaşă uneori, la reprezentarea sau insultarea Profetului? Ce sens să conferim, dincolo de psihopatologie, afirmaţiei fratilor Kouachi că au acţionat pentru a-l răzbuna pe Mahomed?

H.M: Este greu uneori să înţelegi, din exteriorul unei religii, ce înseamnă a insulta o figură sacră. Cel mai simplu este să-ţi imaginezi ce ar însemna pentru un ateu să fie lovit în ce are mai sfânt, mai scump pe lume. E adevărat, când te afli la putere, când eşti majoritar, aceste lucruri nu prea au sens.  Nu e vorba doar de blasfemie.  Insulta la adresa Profetului survine într-un context în care mulţi musulmani se simt atacaţi, în care se manifestă încă o dată adversitatea istorică între Islam şi Vest,  în care comunitatea mahomedană este scena unor conflicte în care Occidentul este implicat. Aşadar, nu-i vorba doar de Mahomed. E mai mult decât atât. Cei de altă credinţă pot înţelege asta dacă se consideră parte a unei minorităţi. E vorba despre cei puternici folosindu-şi autoritatea în moduri pe care minorităţile le percep ca pe o ameninţare.

Rep: Propuneţi o lectură extrem de interesantă, pe care publicul larg n-o cunoaşte, asupra figurii Profetului, a sensului unui destin pe care fundamentalismul violent l-a deturnat. Mahomed a fost, politic vorbind, un unificator şi un protector al minorităţilor.

H.M: Mahomed n-a avut un imperiu, precum Iisus Imperiul Roman. A trăit într-o societate dezbinată, violentă, primejdioasă. Misiunea lui în viaţă a fost religioasă, dar şi politică,  de a uni,  a da un sens existenţei poporului său,  a pune capăt luptelor interne,  a instaura  pacea socială.  Există deci în Mahomedanism o componenţă politică pe care cei dinafara tradiţiei o pot percepe drept străină, periculoasă chiar. Trebuie înţeles acest aspect politic înainte de a pune întrebarea dacă-şi are sau nu locul în lumea de azi.

Rep: Militantismul contemporan voalează, face dificilă, dacă nu imposibilă această înţelegere. Ironia tragică este, în sensul interpretării dvs., că Al-Qaida şi metastazele ei sunt, la nivelul doctrinei, în directă contradicţie cu Islam-ul adevărat. Mahomed a de-tribalizat, fundamentalismul de astăzi re-tribalizează.

H.M: Este trist dar adevărat că în ultimele câteva sute de ani multe societăţi predominant musulmane s-au prăbuşit, aceste prăbuşiri fiind însoţite de eforturi  de a interpreta evenimentele, de a le găsi un tâlc.  În ultimii 10-15-20 de ani s-au ridicat, din păcate, grupuri extremiste care, în căutare de legitimitate, folosesc Islamul pentru a impune o lectură anume a faptelor. Pervertesc istoria, o răstălmăcesc. Mahomed înseamnă unitate, armonia credinţelor, solidaritate politică, socială, culturală. Extremiştii, pe de alta parte, fac totul pentru a destrăma societăţi, a dezbina, a învrăjbi.

Rep: Ce diferenţe ar fi între Franta şi SUA?  E o întrebare potrivită acum,  când francezii, europenii în general, orchestrează reacţia la evenimente, poate în direcţia adoptată de administraţia Bush Jr. după 11 septembrie.

H.M: Într-o anumită măsură, ce se întâmplă în Franţa, în Europa, îşi poate găsi explicaţia într-o istorie colonială care nu exista în acelaşi mod în SUA.  Identitatea este acolo mai încâlcită,  conflictuală. Contează foarte mult şi punctul de vedere pe care-l alegi. Poţi să vezi în atentatori nişte musulmani care atacă Franţa, Vestul. Sau, poţi să-i priveşti ca pe o mână de criminali care ucid şi musulmani, în vreme ce alţi musulmani îşi fac datoria de cetăţeni francezi încercând să-i oprească pe asasini, să salveze vieţi. În America, după 11 septembrie 2001, nimeni nu s-a opus imaginii pe care neo-conservatorii încercau s-o acrediteze, nimeni nu a propus o naraţiune alternativă. Când dezbaterea a alunecat de la Afganistan la Irak, nu s-a auzit nici o voce care să spună, staţi, asta n-are sens, e o idee rea, periculoasă.

Rep: O reacţie justă ar trebui să fie ghidată de o perspectivă justă. Nu e greu? Spuneaţi că "islamofobia a devenit o industrie",  că suntem condamnaţi să-i auzim, mult prea des, pe cei "neinformaţi sau necalificaţi".

H.M: Rupert Murdoch spunea că majoritatea musulmanilor sunt probabil paşnici, dar că până nu se ridică împotriva extremismului trebuie consideraţi cu toţii vinovaţi. E ca şi cum ai imputa tuturor occidentalilor războiul din Irak. Logica lui Murdoch este imaginea în oglindă a celei folosite de Al-Qaida. În loc să se considere terorismul un război declarat civilizaţiei de Islamul radical se vehiculează, de ambele părţi, naraţiuni care parazitează una pe alta, menite să întreţină o atmosferă conflictuală. E uimitor că islamofobii şi radicalii au aceeaşi percepţie a Islamului.
 

 
Haroon Moghul intervievat de Radu Tudor