Drapelul britanic provoacă noi violenţe în Irlanda de Nord

Consiliul Municipal al capitalei provinciei britanice Irlanda de Nord (Ulster), Belfast, a refuzat să cedeze presiunilor demonstranţilor protestanţi de a reveni asupra deciziei de a permite arborarea drapelului britanic numai la ocazii festive. Demonstraţiile continuă de mai bine de o lună şi au provocat ciocniri care au dus la zeci de arestări şi la rănirea a numeroşi poliţişti.

Corespondentul RFI la Londra, Petru Clej

Consiliul capitalei nord-irlandeze, reunit în sesiune plenară şi-a reconfirmat decizia din 3 decembrie 2012 de a permite arborarea drapelului britanic în doar 18 ocazii. Decizia a fost luată de consilierii partidelor naționaliste Sinn Fein și SDLP, care reprezintă comunitatea catolică, favorabilă reunificării cu Republica Irlanda, cu sprijinul consilierilor partidului Alianței, non-sectar, care deține balanța puterii în consiliu. Naționaliștii ar fi dorit interzicerea totală a arborării drapelului britanic.

Imediat după decizia Consiliului, în partea de est a orașului, dominată de protestanții unioniști, care doresc rămânerea provinciei în cadrul Regatului Unit, au izbucnit proteste, adeseori violente, care au degenerat, iar duminică a fost chiar arestat la demosntrație un bărbat care avea asupra sa o armă de foc.

Şeful Poliţiei din Irlanda de Nord, Matt Baggott, a acuzat organizația paramilitară protestantă Forța Voluntarilor din Ulster (UVF) că a organizat aceste proteste violente, spunând că uneori sunt folosiți chiar băieți de 10 sau 11 ani în prima linie a acestor demonstrații.

 

Simbol controversat

 

Drapelul britanic este un simbol extrem de important, dar și controversat: pentru unioniști, el semnifică păstrarea identității lor, dar pentru naționaliști, el constituie un simbol al opresiunii și ocupației.

Irlanda de Nord a rămas parte a Regatului Unit în 1922, atunci când sudul Insulei a devenit stat independent, sub numele de Republica Irlanda.

Începând din 1969, în Irlanda de Nord, naţionaliştii din Armata Republicană Irlandeză (IRA) au declanșat o luptă separatistă violentă, soldată cu moartea a circa 3.500 de persoane.

Violențele au încetat doar în 1998, când un acord între cele două comunități, negociat prin intermediul guvernelor Marii Britanii și Irlandei de Nord, a dus la împărțirea puterii în provincie.

Şeful Executivului regional este unionistul Peter Robinson, iar adjunctul său este naționalistul Martin McGuiness, cunoscut în trecut pentru legăturile sale cu IRA.

Acum, violențele au încetat, dar unioniștii radicali percep măsura Consiliului Belfast ca pe o tentativă a naționaliștilor irlandezi de a dilua până la dispariție identitatea lor britanică.

În pofida progreselor înregistrate în ultimii 15 ani, Belfast rămâne un oraș profund divizat. La 23 de ani de la dărâmarea zidului Berlinului, aici sunt în continuare 20 de kilometri de ziduri, numite ironic "ale păcii", care despart cartierele protesant-unioniste de cele catolic-naționaliste.

Tulburările din ultima lună au avut ca efect reducerea numărului de turiști, mai ales al celor veniți din Republica Irlanda, ceea ce constituie o grea lovitură pentru economia provinciei.

Unii lideri unioniști plănuiesc să organizeze sâmbătă o demonstrație la Dublin, capitala Republicii Iranda, ca să ceară înlăturarea tricolorului irlandez de pe clădirea Parlamentului de acolo, pentru "a simți și ei ce simțim noi", după cum s-a exprimat activistul unionist Willie Frazer.

Până atunci, pe 9 ianuarie va fi arborat drapelul britanic pentru prima oară în 2013 pe clădirea Consiliului Municipal Belfast, în cinstea zilei de naștere a ducesei de Cambridge, soția prințului William, nepotul Reginei Elisabeta a II-a, iar din Republica Irlanda se relatează o sporire sensibilă a vânzărilor de steaguri tricolore.

Londra, Petru Clej, despre protestele din Belfast