Viaţa alături de o comunitate de romi

viata-alaturi-comunitate-romi.jpg

Tabără de romi (Foto: Reuters)

"Vecini cu romii". Sub acest titlu, revista săptămânală franceză L'Express publică în ultimul său număr un lung reportaj realizat în periferia oraşului Lille, în nordul Franţei. O periferie în care s-a instalat o uriaşă tabără de romi, în majoritate români, dar şi bulgari. Opt sute de persoane s-ar îngrămădi în această tabără ilegală, "o situaţie dificilă pentru ocupanţi, dar şi pentru riverani", scrie revista citată.

L'Express ne avertizează încă de la începutul reportajului: vecinii acestor romi, cei care trăiesc în blocurile dimprejur, nu sunt nici xenofobi, nici extremişti. Toţi se declară însă la capătul puterilor. Din cei trei mii de romi care ar trăi în jurul oraşului Lille, mai bine de opt sute ar fi găsit refugiu în această tabără de la Porte d'Arras, aflată în vecinătatea metropolei nordice franceze.

Instalată între o bucată de autostradă şi o cale ferată, tabăra de romi nu dispune de nicio toaletă. Apa şi curentul sunt captate de la reţeaua oraşului. Mahalaua de trei hectare nu se află decât la câteva staţii de metrou de centrul istoric al oraşului Lille. "Porte d'Arras", cea mai mare tabără din regiunea nordică a Franţei, e deci ca un oraş în oraş, mai puţin mizeria, care pare a fi dintr-o altă epocă. Insalubritatea este indescriptibilă, şobolanii sunt ca la ei acasă, iar scabia ar fi reapărut printre locuitori. La toate astea se adaugă violenţa între diversele comunităţi şi traficul de tot felul, dar mai ales de fier vechi.

 

Cine suferă mai mult, romii sau riveranii?

 

Soarta romilor este dificilă, dar cea a riveranilor?, se întreabă L'Express. Recentele incidente de la Marsilia, unde localnicii francezi şi-au făcut singuri dreptate, gonind câteva zeci de romi, dându-le apoi foc la lucruri, a scos în evidenţă un fapt şi anume că între romi şi vecinii lor, treburile pot degenera repede. În periferia multicomunitară a oraşului Lille, oamenii erau cu simpatii de stânga, iar viaţa se scurgea liniştit, în ciuda unei rate mari a şomajului. Afluxul de migranţi în ultimii patru ani, în mare parte din România, a dinamitat însă fragila armonie a locului. Poliţia constată neputincioasă că s-a trecut de la statutul de "zonă sensibilă" la cel de "zonă cu risc".

Patronul barului din faţa terenului viran pe care s-au instalat treptat cele peste o sută de rulote ale romilor spune că cifra lui de afaceri a scăzut cu 15%. De vină este în special mizeria care a cotropit locul, dar nu numai. Furturile mărunte sau mai importante de pe tejghele sau din apartamente şi piviniţe, cerşitul uneori agresiv, la intersecţiile din zonă, focurile aprinse de unii dintre locatarii taberei, pentru a arde totul şi orice, transformă aerul şi în general ambianţa generală, în ceva irespirabil, povesteşte unul dintre locuitorii blocurilor dimprejur.

 

Ce-i de făcut?

 

Ce soluţii durabile poţi găsi pentru oameni care se îngrămădesc în peste o sută de rulote? Chestiunea este sensibilă pentru Primăria din Lille, condusă de Martine Aubry, fosta patroană a socialiştilor francezi. "Primăria nu face nimic şi asta în ciuda repetatelor apeluri lansate de unii sau alţii dintre băştinaşi", spune unul dintre locatarii intervievaţi de L'Express. O acuzaţie respinsă de oficialii municipali, care au evocat construcţia a şase noi aşa-zise "villages d'insertion", pe lângă cele patru deja existente. E vorba de locuri special amenajate, dar îngrădite, în care există câteva cabane pentru o serie de familii de romi. Experienţa a fost realizată deja cu oarecare succes în alte periferii franceze, dar este denunţată de unele asociaţii de romi.

În aşteptarea acestor "villages d'insertion", nici vorbă de demolarea taberei de la Porte d'Arras. Poate doar dacă se lansează o petiţie care să adune câteva sute de semnături, cum s-a întâmplat în alte locuri. Mobilizarea şi determinarea unora dintre interlocutorii ziaristului de la L'Express, ar putea convinge serviciile ministrului de Interne, Manuel Valls, să intervină.

Liderul unei asociaţii care se ocupă de soarta romilor de la Lille spune că înţelege exasperarea familiilor franceze de la Porte d'Arras. În opinia sa, nu există însă niciun factor care să-i împiedice pe romi să se integreze, exemple concrete putând de altfel fi date peste tot, cu romi care s-au integrat foarte bine: "E doar nevoie să li se dea mijloacele să se intregreze, să li se amenajeze tabere la talie umană şi în care să existe un personal specializat în ajutorarea socială. Dacă toate oraşele din regiune ar fi făcut un efort minim aceptând doar câteva familii de romi, problema de la Porte d'Arras s-ar fi rezolvat demult".