Cât de discriminate sunt femeile în Franţa?

discriminate-sunt-femeile-franta.jpg

Sami Sarkis/Getty Images

Cu ocazia zilei internaţionale a femeii, cotidianul Le Monde publică o ediţie specială. Specială în primul rând prin "apelul la demnitate" lansat în paginile publicaţiei franceze de opt femei arabe, la un an după "primăvara arabă". Totodată, cotidianul de la Paris deplânge faptul că și în Franţa, paritatea depăşeşte cu greu stadiul promisiunilor electorale.

Femeile, o luptă continuă. Titlul de pe prima pagină a lui Le Monde e foarte sugestiv. De altfel, editorialistul prestigiosului cotidian militează pentru abolirea Zilei Internationale a Femeii. Lupta pentru egalitatea femeilor nu trebuie celebrată doar pe 8 martie, ea trebuie dusă zilnic. În Franta, spre exemplu, tară în care femeile nu au câstigat dreptul la vot decât în 1944, Constitutia tării prevede deja de 12 ani principiul egalitătii accesului pentru femei la mandate electorale si responsabilităti profesionale.

Care-i situatia reală în 2012? Paritatea electorală e călcată în picioare la fiecare scrutin. Partidele politice preferă să plătească amenzi, decât să-si ia riscul să piardă un loc prezentând candidate în loc de candidati. Nici o femeie nu a ocupat sefia Senatului sau a Parlamentului, una singură a fost în jumătate de secol în fruntea Guvernului, e vorba de socialista Edith Cresson si una singură a ajuns în turul doi la prezidentiale, acum cinci ani, tot o socialistă, Ségolène Royal.

În Franta contemporană, paritatea politică e deci o farsă, doar 18% dintre parlamentari sunt femei, departe de cele 45 de procente din Suedia, scrie Le Monde, comentând asadar cantitatea.

La calitate, francezii nu stau mai bine. Afacerea DSK a demonstrat încă o dată mediul sexist în care se complace clasa politică. Cât despre paritatea profesională si socială, ea rămâne mai departe un vis. Doar 10% din locurile în consiliile de administratie sunt ocupate de femei, iar diferenta de salarii în Hexagon între o femeie si un bărbat care lucrează pe acelasi post este de 25%, fireste în dauna femeii.

La pensii, discrepantele sunt si mai flagrante, bărbatii primind în medie o pensie cu 52% mai mare decât femeile. Când e vorba de treabă acasă, femeia, adică sotia, prietena, iubita sau logodnica face de două ori mai multă treabă decât bărbatul. Si oricum, bărbatul îsi alege treaba cea mai putin ingrată. Femeia să gătească, să cumpere, să spele vasele si rufele, să calce. Bărbatul francez să facă restul, ne putem întreba ce-i mai rămâne...

Până si rambursarea avortului mai trebuie protejată în Franta, candidata extremei drepte, Marine Le Pen, dorind să sacrifice această cheltuială.

În sfârsit, ca si conservatorul Nicolas Sarkozy în 2007, socialistul François Hollande a promis că dacă ajunge în fruntea statului, va forma un Guvern paritar. Primul nu s-a tinut de cuvânt acum cinci ani, iar al doilea si-a format pentru moment o echipă de campanie dezechilibrată, în care femeile ocupă rareori posturi-cheie. Lupta continuă deci!