"Epidemia de tuberculoză" sau "De ce are nevoie România de reformă în sănătate?"

Dezbaterea în jurul reformei în sănătate abia începuse când legea avea să fie retrasă de pe piaţa consultărilor publice. Dincolo de lacunele proiectului propus, mesajul nevoii stringente de reformă structurală profundă s-a pierdut în discursuri politicianiste şi în scandările legitime ale unui popor nemulţumit de clasa politică. Epidemia gravă de tuberculoză este doar unul din motivele pentru care reforma nu trebuie abandonată nici măcar în an electoral.

Jonathan Stillo este antropolog şi lucrează în România din 2005. Pe parcursul anilor, Stillo a realizat un studiu privind cauzele şi efectele epidemiei de tuberculoză din România. Epidemie?!, se vor întreba mulţi dintre noi, are România o epidemie de tuberculoză?

Răspunsul lui Stillo este Da. Consultând statisticile, România are o rată de îmbolnăvire cu tuberculoză de 3 ori mai mare decât Bulgaria şi de 6 ori mai mare decât Ungaria. În termeni relativi, în România se îmbolnăvesc anual 100 de persoane la fiecare suta de mii de locuitori. În termeni absoluţi aceasta se traduce în circa 20.000 de cazuri noi în fiecare an. Iar în termeni de apartenenţă la UE, ţara noastră ocupă de departe primul loc în clasamentul îmbolnăvirilor de TBC. În anul 1985, pentru comparaţie, rata de infecţie era de 55 cazuri la 100.000 de locuitori.

Cea mai mare problemă pe care antropologul american o vede când vine vorba de sănătatea în România este faptul că nici în vremurile comuniste, dar nici în cele postdecembriste acest domeniu nu a reprezentat o prioritate pentru politicienii români. Stillo subliniază că regimul Ceauşescu cheltuia circa 3% din PIB pentru sănătate, iar în zilele noastre procentul nu a crescut simţitor situându-se la sub 4% în continuare. În cazul tuberculozei, România cheltuie prin programul naţional administrat de CNAS circa 6 milioane USD anual. Prin comparaţie, Bulgaria cheltuie 12 milioane USD în fiecare an pentru 4000 de cazuri de îmbolnăvire, nicidecum 20.000 câte sunt la noi în ţară.

Tratamentul si Prevenţia

 

 

5000 de cazuri anual rămân netratate din cauza aspectului social al tuberculozei şi din cauza stigmei asociate cu boala. Per total, rata de vindecare în România este de 82% situându-se sub media impusă de standardele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. De asemenea, TBC nu este o boală uşor de vindecat. În condiţiile în care România are cel mai mic personal medical per cap de locuitor, nu e de mirare că specialiştii în TBC nu se înghesuie pe posturi.

Tratamentul TBC nu este spectaculos. Mai degrabă este un proces anevoios, de lungă durată, cu faze complicate, medicamente scumpe şi efecte secundare din cele mai complicate pentru pacienţi. Dacă în prima fază de spitalizare, rata de succes este tituşi una foarte bună, faza secundară de tratament ambulatoriu este cea care duce la multe recidive şi chiar la cazuri mortale.

Studiul lui Jonathan Stillo arată că prima reformă în sănătate (Legea 96 / 2005) nu a ameliorat, ba dimpotrivă, a complicat situaţia bolnavilor de TBC din România. Prin mutarea accentului către medicina primară şi generală, specialiştii în tratamentul TBC au devenit şi mai puţini. Lipsa supravegherii pacienţilor în faza a doua de tratament duce la situaţii în care pacientul întrerupe tratamentul chiar de bună credinţă fiindcă lipsa efectelor secundare ale medicamentelor îl face să creadă că, de fapt, s-a vindecat.

În mediul rural din România, situaţia este şi mai complicată. Aspectul social al tuberculozei devine şi mai evident. Există o conexiune directă între TBC şi sărăcie în următoarele aspecte: antibiotice scumpe, tratament îndelungat ce presupune transport pe distanţe mari, odihna multă cerută de tratament, renunţarea la consumul de alcool şi un regim alimentar strict. Toate aceste lucruri pur şi simplu costă bani, pacientul trebuie să şi le poată permite.

Costurile sociale şi economice

Într-o recomandare făcută de Banca Mondială, specialiştii în economie fac următoarea afirmaţie: investiţiile în eradicarea epidemiei de tuberculoză sunt nişte măsuri raţionale din punct de vedere macroeconomic!

Având în vedere că bolnavii îşi pierd locurile de muncă, rudele renunţă la muncă pentru a-i putea îngriji şi faptul că jumătate din cei care supravieţuiesc rămân cu sechele permanente la plămâni (restrângând drastic posibilităţile de a găsi un loc de muncă), economia României pierde enorm prin ignorarea acestui fenomen.

Tuberculoza este atât dovada ineficienţei sistemului sanitar românesc, cât şi dovada lipsei de viziune a politicienilor români. Epidemia de TBC este realitatea din teren. Această realitate dictează nevoia urgentă a unei reforme în sistemul sanitar, dar şi a unei gândiri sistemice în sensul conectării diferitelor sisteme de asigurări sociale pentru a înlătura efectele negative ale unor boli cu efect destructiv.