„Cu ce mă susține statul pe mine, om care duce bani la ANAF?" (revolta unui antreprenor ieșean)

gica_neamtu1.jpg

Sursa imaginii: 
Facebook / Gica Neamtu

Confruntați cu avalanșa creșterilor incontrolabile de prețuri mulți dintre ieșenii care au afaceri în producția artizanală de alimente caută soluții de supraviețuire. Gica Neamțu a fondat un cunoscut brand de conserve și sosuri, multe atestate ca tradiționale. Pentru economie nu mai dă drumul la aparatul de curățat ceapa și toată familia a curățat ceapa la cuțit. La stabilirea noilor prețuri la conserve nu se mai ia în calcul munca pentru că altfel produsul devine inaccesibil. Gica Neamțu se întreabă revoltată cu ce a fost susținută de stat?

”Astăzi dimineață aveam povestea curățatului de ceapă, pentru că e primul ingredient pe care îl pui în ceaun și mama îmi spune: Nu mai da drumul la drăcia aia care consumă curent că o curăț eu la mână, că ăsta, cuțitul nu consumă curent și am curățat vagoane de ceapă...”

Care sunt provocările pe care le-a adus acest an companiei pe care o conduceți?

Atât de multe încât pur și simplu nu știu cum să le gestionez. Cred că într-adevăr, îți dai doctoratul în abilitate din management. Sunt creșterile de preț, care automat se reflectă în prețul produsului nostru. Când spun creșteri de preț, nu numai cele de la legume, fructe și minunatul ulei care se regăsește în sacoșele noastre, dar cele mai mari creșteri pe care nu le-am putut absolut deloc cuantifica sunt cele legate de ambalaje, atât ambalajele de sticlă, cât și ambalajele din carton.

Dumnealor justifică, de asemenea, cu războiul din Ucraina și creșterea prețului la motorină, respectiv energie. Punctual, borcanul, cel de 350, pe care eu îl folosesc la zacuscă de la 1 RON, doar prețul borcanului, acum este 1,8. 1,8 e o diferență mare de tot. Cutia de carton de la 4,3 RON este 8,2 RON, adică deja doar aceste două, haideți să le spunem ingrediente, fără să mai vorbim și de ceea ce punem în respectivul borcan, e jale.

Avem secetă. Dumneavoastră cumpărați constant de la furnizori din România pe care i-ați testat zeci de ani. Care e situația?

Exemplu punctual este cel de luni, roșia pe care anul trecut am cumpărat-o cu un preț bun și anume 1,5, cel mai mic până în 2-2,2 per kilogram. Luni am cumpărat cu 4 RON în condițiile în care iarăși, din cauza lipsei de predictibilitate și din dialogul cu fermierul direct, întrebarea este, vor mai avea roșii ca eu să-mi pot permite, eu știu, sfârșitul lui august, începutul lui septembrie?

Răspunsul fermierului este nu. În câmp este totul ars, în solarii, dacă le mai umflă de două ori vântul, nu știu ce or să mai aibă și acolo. Nu scade prețul în piață. Nu mi-au dat vești bune în sensul că s-ar întâmpla ca în anii precedenți ca știu la sfârșitul lui august-septembrie, datorită cantității mari și perioadei, să-mi scadă prețul pe roșie, nu. Iar la acest preț, habar n-am, mai punem și gazul metan, mai punem și lemnele, habar n-am cum și în ce fel, la ce preț.

Practic toate aceste creșteri de prețuri, pentru că afacerea să supraviețuiască ar trebui să se reflecte în prețul final.

Corect așa este. Bineînțeles că mai sunt și celelalte ingrediente, ca să le zic așa, sunt etichetele care și aici prețul este de 3 ori mai mare. Dacă o etichetă era 10 bani, acum în primăvară, acum este de aproximativ 30 de bani, 35 chiar. Toate acestea în mod normal se reflectă în prețul produsului final.

Încercăm să nu creștem foarte, foarte mult prețul, adică să-l lăsăm să fie accesibil clientului. Suntem abia la începutul campaniei de toamnă pentru că debutăm cu acest suc de roșii, unde nu știm, noi nu mai punem munca noastră, nu mai punem lucrurile care efectiv nu le vedem că așa e la muncă artizanală, nu cuantifici, chiar tot. Zice hai că muncim, că doar n-am stat degeaba, dar dacă la anul n-o să mai avem, o să avem și alte prețuri la curent gaz metan și motorină, implicit ne ducem categoric spre profit zero și atunci zău, nu știu.

Veți căuta să duceți afacerea mai departe, să nu lăsați să tragă heblul, ca să zic așa?

Asta nu cred că o voi face niciodată, chiar dacă ajung să fac muncă patriotică, cum făceam acum vreo 7-8 ani când construiam, când la început nu vezi mirajul banilor și acum cred că sunt în faza de inceput, să înceapă să fie iarăși mirajul banilor.

V-ați simțit susținută de stat, căruia îi plătiți taxe și impozite tot timpul, la timp?

Dar cu ce m-a susținut statul, că eu nu îmi dau seama, că eu nu mă simt pe nicăieri susținută, cu ce? Că mi-au crescut taxele și impozitele? Cu ce mă susține punctual statul? Cu creditele bancare care au niște dobânzi de te smulgi de cap? Cu ce mă susține statul pe mine, om care duce bani la ANAF? Zău, nu văd.