Post-trust, not post-truth: trăim în societatea post-încrederii, nu post-adevărului--interviu cu Taylor Dotson

dotson.jpg

Taylor Dotson, șeful catedrei de științe sociale, Universitatea Politehnică Noul Mexic
Taylor Dotson, șeful catedrei de științe sociale, Universitatea Politehnică Noul Mexic
Sursa imaginii: 
Twitter

Taylor Dotson este șeful catedrei de științe sociale de la Universitatea Politehnică Noul Mexic. Licențiat în matematici și tehnologie, el se concentrează în cursuri și publicații asupra intersecției între cultură și politică, societate și progres științific. Taylor Dotson este autorul a două cărți, TEHNIC ÎMPREUNĂ: Reconstruirea Comunității Într-o Lume Conectată în 2017 și, în august trecut, la editura Massachusetts Institute of Technology (MIT), THE DIVIDE/Diviziunea: Cum Certitudinea Fanatică Distruge Democrația.

O stafie bântuie cancelariile washingtoniene și agorele, reale, televizuale și virtuale americane: stafia democratofagă a obsesiei adevărului. Taylor Dotson sugerează, cu argumente pertinente dar probabil tardive, că o societate nu poate funcționa când cramponarea în certitudini și invocarea adevărului absolut, monopolizat de anumite categorii socio-politice, devine singura regulă a jocului. Excesul de adevăr, "adevărul fanatic", apelul reflex la date pretins incontestabile, adaugă noi straturi de tribalizare: între știutori și ignoranți, experți și mireni, progresiști și reacționari. Postularea, asumarea superiorității împiedică dialogul care este oxigenul democrației. Apar, în consecință, fenomenele de sufocare sistemică atît de manifeste astăzi în America. Leitmotivul demersului dotsonian este, "trăim nu în post-adevăr, ci în post-încredere". Restabilirea încrederii, vitală în context s-ar putea realiza, speră autorul, prin recunoașterea limitelor la nivel personal, umilință epistemologică, toleranță, aplanarea prin negociere a diferențelor de opinie. Toate acestea presupun însă bună credință (în curs de epuizare în arena politico-socială) și acceptarea unui sistem de referință comun bazat pe adevăr--sistem în șubrezire, chiar surpare sub impactul realităților alternative generate de mitomani obsedați de putere.

Taylor Dotson:  Critic în carte faptul că o mare--mult prea mare--parte a analizelor atribuie polarizarea și disfuncționalitatea politică  deficiențelor cognitive ale indivizilor--indivizi care ar consuma informație eronată, ar avea creiere "arse" de rețelele de socializare și ar respinge știința. E o simplificare grosieră. Știm că majoritatea indivizilor, nu doar votanții Trump, caută informație care să le valideze opiniile sau prejudecățile. Adevărul este că e greu de găsit o epocă istorică în care oamenii au urmat fără crâcnire sfatul experților și n-au crezut în falsități sau zvonuri. Sunt deci total nepotrivite explicațiile de genul,  "cei anti-vaccin sau pro-Trump sunt deficienți cognitiv".  Problema nu e că trăim într-o societate post-adevăr, e că trăim într-o societate post-încredere.

Reporter:  Care este analiza corectă? Care sunt cauzele adevărate ale diviziunii și sclerozei politice?

Taylor Dotson:  Mă concentrez asupra unui factor pe care-l consider cu deosebire important, anume ceea ce eu numesc "certitudinea fanatică"--tendința din ce în ce mai răspândită de a vedea tematica politică în alb-negru, fără nuanțe. E o mentalitate care postulează existența unui abis între adevărat și fals, între știință și dezinformare, între inițiații care au acces la Adevărul cu 'a' mare și restul lumii-- ignorantii, spălatii pe creier,  prost-informații. E o atitudine ce sădește antagonism și neîncredere, cu potențialul de a submina practicile democrației.

Reporter:  Dar adevărul trebuie să joace un rol în arena politico-socială. Considerați că adevăr indiscutabil nu există, sau că ar trebui "negociat" de dragul aplanării disputelor politice? N-ar rezulta un alt blocaj, relativist?

Taylor Dotson:  Nu pledez pentru relativism, dar sincer vorbind multe dintre problemele cu care ne confruntăm sunt prea complexe pentru ca să existe o imagine clară a adevărului--sau această imagine este conturată simplificând și deformând. Pe subiecte precum Covid, normarea portului și vânzării de arme, avortul, dereglarea climatică și altele,  constatăm--și o să acuz stânga în această privință --o tentativă de a   reduce chestiuni socio-politice complicate la un set de date seci. Ni se spune că trebuie să urmăm fidel sfatul științific. Evident, știința contează, dar nu e totul. Iată de pildă, ca să revenim la Covid,  subiectul imunității naturale dobândite prin boală-- o chestiune departe de a fi tranșată.  Dacă o reduci la dualitatea  adevăr/minciună pierzi din vedere un detaliu practic important, anume că e nevoie, în combaterea maladiei, de efort coordonat pentru atingerea scopului comun.  Chestiune nu de adevăr sec, ci de negociere.

Reporter:  Evident că e nevoie de realism, că trebuie ținut cont de considerente practice, dar adevărul, chiar imperfect sau temporar, e preferabil abandonării adevărului.

Taylor Dotson:   Argumentez că noțiunea de adevăr trebuie nu abandonată, ci temperată cu umilință. Incertitudinea trebuie recunoscută, ca și nevoia de a echilibra, în dosare complexe, considerațiuni deseori contradictorii--în strategia anti-Covid  activitatea economică sau calitatea vieții.

Reporter:  Cum se poate reînnoda dialogul și care sunt șansele când lucrurile evoluează în sens invers?

Taylor Dotson:  E greu să nu fii pesimist. Polarizarea se adâncește, oponenții politici sunt văzuți nu ca persoane cu opinii diferințe ci ca inamici ai națiunii. Prioritatea este găsirea modalităților de ameliorare a dialogului. Psihologii au determinat că un dialog fructuos pe teme controversate precum avortul sau dereglarea climatică nu se poate petrece dacă se accentuează doar faptele, sau fiecare încearcă să-și impună punctul de vedere. Soluția este, conform specialiștilor, luarea în considerare a contradicțiilor dilemelor, problematizarea, recunoașterea complexității realității. Când se urmează acest curs, dialogul devine proces de învățare. Trebuie să încetăm a mai vedea neînțelegerile, dezacordul, ca pe un pericol, trebuie să imbrațișăm complexitatea.  În arena politică este nevoie de  stimulente care să faciliteze compromisul și rezolvarea de probleme. E nevoie de mai multă experimentare întru reconstruirea structurilor democratice, structuri care, se vede clar, nu mai funcționează.  Stimulentele perverse pe care sistemul bi-partidic, televiziunile prin cablu și rețelele de socializare le oferă astăzi trebuie regândite.

Reporter:  În opinia dvs., toate acestea ar rezulta în restabilirea încrederii.  Nu-i naiv? Nu subestimați tentația puterii politice brute, rezistența din ce în ce mai feroce la dialog și compromis?

Taylor Dotson:  Ofer această soluție, dar sunt îngrijorat că ar putea fi prea târziu. Pentru ca schimbările să se producă este necesar un minim de încredere, de credință în  instituțiile democrației. În clipa în care actori politici cred că pot exploata sistemul electoral și anumite pârghii ale Executivului pentru a-și permanentiza avantajul,  a se agăța de putere, șansele de ameliorare încep să dispară Cetățenii trebuie să recunoască realitatea: sistemul american actual nu  funcționează pentru nimeni, nici pentru stânga, nici pentru conservatori. Pentru a trăi în pace este nevoie de o democrație funcțională.

 

 
Taylor Dotson intervievat de Radu Tudor, corespondent RFI în SUA