La ce ar ajuta atenționarea publicului la difuzarea filmelor realizate înainte de '89?

mihai_viteazul.jpg

"Mihai Viteazul" (1971), în regia lui Sergiu Nicolaescu
Sursa imaginii: 
captura video Youtube Colecția <Filmul Românesc>

Pentru că tinerii de azi "nu ştiu - nu au de unde - cum e să trăieşti într-o ţară fără libertate de exprimare, în care cenzura şi propaganda falsificau realitatea", televiziunile care difuzează filme făcute înainte de '89 ar trebui să afișeze pe ecran mențiunea că pelicule respective sunt realizate "în perioada comunistă, în care funcţionau cenzura şi propaganda de stat". Este o recomandare făcută de CNA. Da, filmele făcute înainte de '89 sunt pline de falsuri național-comuniste, dar sunt niște povești, niște ficțiuni. Istoria nu se învață din filme, subliniază Marius Diaconescu, doctor în istorie și conferențiar universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Televiziunile vor trebui să informeze publicul în cazul prezentării unor filme româneşti realizate înainte de anul 1989. Fie vor difuza emisiuni în care pot fi puse în discuţie aceste pelicule, fie vor afișa una dintre menţiunile: "film realizat în perioada comunistă, în care difuzarea era condiţionată de o viză a cenzurii" sau "film realizat în perioada comunistă, în care funcţionau cenzura şi propaganda de stat".

Este o recomandare aprobată ieri de Consiliul Naţional al Audiovizualului la propunerea lui Răsvan Popescu, fost preşedinte al CNA. S-a ajuns la această variantă plecând de la o inițiativă legislativă a USR de modificare a Legii audiovizualului care propunea ca filmele făcute înainte de '89 să fie marcate pe ecran cu un 'C', de la 'cenzură'.

Recomandarea aprobată de CNA este destinată "în special tinerilor de azi", precizează Răsvan Popescu. În opinia sa, "ei nu ştiu - nu au de unde - cum e să trăieşti într-o ţară fără libertate de exprimare, în care cenzura şi propaganda falsificau realitatea".

Istoria nu se învață din filme, subliniază Marius Diaconescu, doctor în istorie și conferențiar universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. El este de părere că dacă se va reveni la un sistem rezonabil de predare a disciplinei istorie în învățământul preuniversitar, generațiile următoare vor trata, cu critica necesară, filmele făcute înainte de '89.       

Cred că ar acționa indirect ca o cenzură impusă acuma, la zeci de ani distanță de la realizarea acelor filme. Până la urmă trebuie să lăsăm publicul, mai mult sau mai puțin educat, să judece singur. Trebuie să înțeleagă lumea că acele filme sunt o ficțiune. Sunt imaginația scenaristului și regizorului despre anumite chestiuni pe care le-au pus ei în centrul acelui film. Pot să fie filme istorice sau filme de divertisment. Nu cred că ar fi potrivit un disclaimer la un film cu Nea Mărin miliardarul, de exemplu. Are un farmec acel film și dacă ar fi un disclaimer acolo sigur ar strica. Bun, putem descifra mesaje comunistem, anticapitaliste acolo, dar se pierde tot farmecul. Trebuie să învețe lumea un singur lucru: istoria nu se învață din filme. De aici pleacă de fapt totul, dar pentru asta trebuie un public educat.
(...) În timpul lui Ceaușescu, mai ales după ‘74, a predominat discursul despre personalitatea numărul 1 a țării, de la Burebista la Ceaușecu, continuitatea statului românesc și așa mai departe, deci cultul personalității se încerca. De aceea în filmele istorice făcute în perioada lui Ceaușescu sunt, de obicei, personaje principale Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și altele, în jurul cărora lumea trebuia să gândească “românul are nevoie de un far călăuzitor”, cam ăsta era mesajul principal de fapt promovat de cenzură.