Pandemia de Covid 19 a adus și criza bonelor vaccinate

260489737_319774696643061_5026293460086008348_n.jpg

Ilustratie
Sursa imaginii: 
Pixabay

Tot mai mulți părinți din Iași caută babysitter în regim intern iar o condiție pentru angajare este certificatul de vaccinare. Însă o mămică din Iași a constatat că, în medie, din cinci bone care își ofereau serviciile, doar două erau imunizate. Sociologii atrag atenția că și înainte de pandemie găseai cu greu o bonă profesionistă. La Agenția de Ocupare a Forței de Muncă din Iași sunt înregistrate doar trei persoane acreditate babysitter iar pe site-urile specializate bonele sunt în special eleve și studente.

„E greu oricum să găsești o persoană căreia să-i încredințezi copilul tău, dar să găsești o bonă vaccinată pare destul de dificil”, a răbufnit Ana. Este o mamică din Iasi și are nevoie de o bonă pentru băiețelul lor. În regim intern. Și au căutat o bona vaccinată. Și ea și soțul lucrează de acasă și micuțul deja intra cu voce pe zoom-uri și call-uri.

Dacă sunteți în căutarea unei bone ați putea fi tentați să bateti la ușa virtuală a Agentiei de Ocupare a Forței de munca. Dar purtatorul de cuvânt Adriana Sirghie ridica din umeri: ”nu avem înregistrată nici o bonă. Doar trei persoane acreditate ca babbysitter”

Așa ca mamica noastră din Iasi a căutat din om în om dar și pe site-urile specializate: ”Majoritatea persoanelor pe care le-am văzut sau care au răspuns anunțului meu nu erau vaccinate și asta am mai putut să văd și pe un website pe care m-am înscris ca să căutăm pe cineva potrivit pentru familia noastră iar, la fel, raportul vaccinat/nevaccinat - pentru că aveau opțiune să publice dacă și-au făcut sau nu vaccinul era, să zic eu așa, din cinci persoane două erau vaccinate. Nu știu dacă e un raport bun sau rău, dar e o provocare în vremurile astea”.

O situație complicată

Mămica din Iași este completată de sociologul și profesorul universitar Ștefan Cojocaru, Departamentul de Sociologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, cel care a coordonat în urmă cu zece ani singurul program de formare a bonelor profesioniste:

”Da, e o situație destul de complicată, pentru că era dificil să găsești o bonă și înainte de pandemie, e o profesie destul de dificilă. În perioada în care am format bonele, de exemplu, un punct foarte important era de a învăța să se adapteze la cultura și specificul familiei. Fiecare familie are specificul ei și ea trebuia să se adapteze nevoilor pe care le aveau familiile respective, dar nu numai nevoilor, ci și modului în care erau organizate familiile, care sunt relațiile cu copiii.

Atunci când am derulat proiectul, în urmă cu zece ani, categoria de vârstă pe care ne-am propus-o noi era peste 40 de ani, pentru că era o condiție ca persoana respectivă să aibă experiență în creșterea copiilor și e o altă formă de asumare a unor responsabilități legate de îngrijirea, educația și protecția unui copil”.

 

”Familii lăsate de izbeliște”

Pe site-urile specializate cele mai multe dintre bone sunt studente. Multe dintre ele au eticheta „neverificat”. Costurile pornesc de la 15 lei ora până la 30 de lei ora.

Sociologul și profesorul universitar Ștefan Cojocaru spune că nu există un sistem coerent pe segmentul pieței bonelor:

„Din punctul meu de vedere, nu e suficient să aloci resurse financiare, ci trebuie să creezi un sistem întreg care să se ocupe de supervizarea, monitorizarea, sprijinirea bonelor și a familiilor. Așa, ai alocat niște resurse, dar nu există un sistem coerent care să facă potrivirea dintre bone și familie, apoi să vadă modul în care bonele își îndeplinesc sarcinile în familia respectivă, apoi sunt perioade dificile în care bonele au nevoie de sprijin pentru că în familia aceea se produce o ciocnire între culturi diferite și atunci sunt bone, de exemplu, care au tendința de a da lecții părinților cum să crească copiii, iar asta este greu de gestionat dacă nu există personal specializat să se ocupe de acest lucru”.

Ana a găsit o bonă vaccinata. Va avea grijă de băiețelul ei din luna decembrie. Rămân însă multe frustrări după aceasta goană după o persoană profesionistă care să aibă grija de copil: „Ar fi bine ca aceasta să devină o meserie... dacă ar fi încurajată de autoritățile astea care oricum lasă familiile de izbeliște, pentru că nu reușesc să dezvolte creșe, grădinițe, astfel încât să îți poți duce copilul și ar putea, de exemplu, să susțină oamenii, să-i pregătească să stea cu copiii altcuiva, cu unul, doi copii, cum se întâmplă în alte țări și oamenii să fie remunerați, să li se plătească taxe, impozite. Să devină o meserie ca oricare alta, pentru că ai nevoie și de forma asta de susținere ca să îți poți desfășura activitatea”.