Învingătorii. Poveștile de succes ale copiilor diagnosticați cu autism din Iași

copil_bun.jpg

Sursa imaginii: 
Fundația Star of Hope

Student la Informatică și primele concerte la trompetă... Sunt reușitele unor copii diagnosticați cu autism care au fost ajutați de anii de terapie oferiți gratuit de o fundație și de dăruirea unor profesori care i-au integrat în învățământul de masă. Părinții spun că tot ceea ce își doresc este independența viitorilor adulți cu autism pentru că statul român nu are programe coerente de susținere.

„Deci de la un copil care era nonverbal și doar țipa și arăta... Dacă voiai să îi dai ceva, trebuia să îi arăți: asta?- iar el țipa și însemna că nu aia dorește. De la un copil în stadiul acela la un copil care cântă la trompetă în ziua de astăzi”, își reamintește Oana Florea, mama unui copil cu autism.

Povestește că a aflat că Ianis are autism destul de tîrziu: „ Diagnosticul băiețelului l-am aflat la vârsta de patru ani și câteva luni cu ajutorul unei doamne psiholog de la Grădinița cu Program Normal din cartier. Cu ajutorul dumneaei am aflat de Fundația Star of Hope, unde am fost și integrați cu un program de patru ore pe zi, timp de patru zile pe săptămână, unde a avut un progres extraordinar.

Copilul care nu știa să spună mamă, tată... până la a cere un pahar cu apă, e un drum foarte greu și lung de parcurs pentru un copil cu autism și diagnosticat târziu”.

Oana Florea este mândră de fiul ei. Ianis are acum 15 aniși este pasionat de trompetă. A avut deja primele concerte.

„ Fără aceste terapii, cu care Fundația Star of Hope ne-a ajutat, nu se ajungea nicăieri, pentru că noi, ca părinți, nu știam ce trebuie să facem. Noi, aflând acest diagnostic, nu știam ce este... autism. Prima dată când auzi numele diagnosticului, cuvântul autism, te duce cu gândul la ceva cu auzul, dar este ceva neurologic.

Speranța moare ultima și îl îndreptăm așa, încet-încet, spre artă, muzică, pentru că asta îi place. Sperăm că, cu ajutorul terapiilor, cu ajutorul unor profesori care au răbdarea necesară pentru un copil cu autism să îl învețe, să îi fie mai ușor lui în viață pentru că noi astăzi suntem și cu timpul nu vom mai fi.

Atunci, trebuie să fie un copil cât decât independent și să nu depindă de ceilalți. La vârsta pe care o are acum, să spunem, este 70% dependent de noi în sensul: traseul pe care merge la școală, educația, de exemplu, la matematică, la română, unde sunt anumite cuvinte. La el, ce este palpabil este înțeles de el”, explică Oana.

 

“ Îl aduceam de pe holuri, nu vroia să stea în clasă”. Acum e student la Informatică

Dina Pușcașu este unul dintre primii educatori din Iași care a acceptat copii cu autism în grupă: „Din punctul de vedere al cadrului didactic, al educatoarelor, este foarte greu, de asta foarte mulți părinți nu găsesc loc într-o grădiniță.

Nu comunică ca ceilalți copii, se comportă ciudat, în ghilimele spus, pentru că el nu înțelege limbajul vorbit, ci tocmai, prin imitație. Este și benefic ca acel copil să fie într-o grupă de copii cum sunt majoritatea, copii care nu au nicio problemă, pentru că ei sunt îndrumați în așa fel încât să nu facă nimic negativ, pentru că acest copil imită tot ce fac.

Deci este benefic tot pentru grupa mea de copii... acei copii vor fi cei mai cuminți, cei mai ordonați, cei mai disciplinați, nu vor țipa, nu vor alerga pentru că acest copil, până ajunge să înțeleagă și să se facă un pic de socializare, el face totul prin imitație”.

Acum Dina Pușcașu este pensionară, dar spune că e mândră de faptul că tot mai multe școli din Iași primesc copii diagnosticați cu autism. E mîndră de unul dintre elevii săi. care e acum student la Informatică.

„Din punctul de vedere al educatoarei este mai greu, vorbind din experiența mea, pentru că eu l-am primit chiar dacă mi-a fost foarte greu, chiar dacă-l aduceam de pe holuri prima data, nu voia să stea în clasă în colectivitate, dar am descoperit o parte sensibilă și orice educatoare are posibilitatea să descopere ceva în orice copil.

Îi plăcea foarte mult muzica și prin cântecelele pe care le cântam, mai ales că la mine muzica este punctul forte, am descoperit că acest copil pronunța cuvinte doar când se cânta. M-am apropiat de urechea lui, el știa toate cuvintele de la cântece. El nu comunica, nu vorbea cu noi, dar atunci am primit mai mult curaj și, mai departe, este acum student în anul II la Informatică...”, a povestit educatoarea Dina Pușcașu.

 

Fundația Stare of Hope. O șansă acum pentru 20 de copii cu dizabilități

Fundația Stare of Hope continuă să ofere terapie pentru copii cu dizabilități. O șansă acum pentru 20 de copii din mediul rural.

Gabriela Raducan, coordonator programe Stare of Home: „ Într-adevăr, este o perioadă foarte grea când accesul este mult redus, dar fundația Star of Hope România și-a propus să vină în sprijinul acestor beneficiari și să furnizeze servicii de terapie pentru copiii care au nevoie.

Și așa cum vedeți, aceste servicii sunt oferite în sistem face-to-face, off-line, față în față. Doar când crește foarte mult numărul de infectări și suntem constrânși de context, ne mutăm în mediul online.

Dacă ne referim strict la cei 20 de beneficiari pe care intenționăm să îi susținem prin acest proiect, mulți dintre ei vin din mediul rural, unde nu sunt servicii de recuperare, unde accesul lor la aceste servicii este mult redus. De aceea, participarea lor aici la centrul regional Steaua Speranței din Iași este foarte important. De asemenea, este foarte important să susținem părinții acestor copii.”

La intrarea în sediul fundației părinții copiilor cu dizabilități așteaptă să le vină rîndul la ora de terapie. Iar micuților li se aude râsul, chiar și prin masca fixată cu grijă...

 
Poveștile de succes ale copiilor diagnosticați cu autism din Iași