Irak: Milioane de copii nevoiți să muncească pentru a supraviețui

copii_irak.png

Copii muncind la o fabrică de cărămizi din Irak
Sursa imaginii: 
© Hassine Qassim via France24

În Irak, trei milioane de copii sub 15 ani au abandonat școala pentru a munci în fabrici, service-uri auto sau brutării, asta când nu adună deșeurile din plastic de pe străzi. Corespondentul France24 a încercat să afle mai multe despre condițiile de muncă ale acestor copii.

Hassine Qassim are 28 de ani și lucrează ca tehnician pentru sisteme de supraveghere video. Profită de deplasările pe care le face în interes de serviciu pentru a observa condițiile de viață ale acestor copii constrânși să muncească. Pe 14 iunie, el a publicat mai multe videoclipuri pe TikTok, denunțând condițiile în care muncesc copii într-o fabrică de cărămizi din cadrul unui complex industrial din orașul Nahrawan, din provincia Bagdad.

Materialele arată cum mai mulți copii stivuiesc cărămizi, coloanele întinzându-se pe sute de metri. Sub supravegherea unui bărbat care stă și fumează, copiii lucrează în aer liber, sub un soare arzător, între grămezi de nisip, cărămizi și mult fum.

Qassim întreabă o fată care poartă voal și șlapi din plastic cât câștigă. „Cinci mii [dinari irakieni, adică 2,68 euro pe zi, n.r.]”, răspunde ea. Sora și fratele ei, chiar mai mici decât ea, stivuiesc și ei cărămizi cot la cot cu ea.

Scena este o dovadă incontestabilă a exploatării copiilor prin muncă, practică foarte răspândită în Irak. Într-o țară în care 11,4 milioane de persoane trăiau sub pragul sărăciei în 2020, 37% dintre copii ajung în situația în care sunt constrânși să-și câștige pâinea de unii singuri, anunța recent UNICEF, în plină pandemie de Covid-19.

Fără drepturi, fără protecție

„În total, aproximativ 400 de familii lucrează sau își pun copiii să lucreze în complexul industrial în care am filmat videoclipul. Majoritatea provin din zone din sudul Bagdadului: Bassorah, Nassiriya sau Diwaniya, care se află la sute de kilometri de Bagdad.”

„Adesea, copiii sunt cazați la locul de muncă pe toată perioada sezonului și se întorc acasă la familii – dacă au – iarna. De exemplu, băiatul pe care îl vedem în videoclip nu are pe nimeni și, de aceea, locuiește acolo tot timpul anului, sunt câteva spații amenajate pentru a oferi cazare. Majoritatea copiilor au între 6 și 10 ani. Adesea le sunt atribuite sarcini care implică efort fizic în ciuda vârstei lor: taie, ard cărămizile în cuptor și le transportă, fără echipament de protecție precum căști, ochelari sau mănuși.”

Forță de muncă ieftină

„Lipsa echipamentului de protecție favorizează accidentele de muncă. Există cazuri în care copii mor la locul de muncă [de la începutul anului 2021, cel puțin un copil a murit și alți șase au fost răniți în timp ce se aflau la muncă, potrivit UNICEF, n.r.]. Atunci când cineva este rănit la locul de muncă, cum nu există nici spital, nici dispensar în Nahrawan, persoana trebuie transportată până la Bagdad [care se află la 56 de km distanță, n.r.], dar din păcate victima nu supraviețuiește până la spital. Din ceea ce am văzut, patronii ajung apoi la o înțelegere cu familiile victimelor, oferindu-le o sumă de bani drept despăgubire pentru moarea copilului lor.”

„Această situație le convine patronilor, deoarece au nevoie de forță de muncă ieftină, dat fiind că plata zilnică pe care o primesc copiii nu depășește 5.000 sau 7.000 de dinari irakieni [între 2,87 și 4 euro, n.r.], în comparație cu un muncitor adult care este câștigă între 25.000 și 500.000 de dinari irakieni [între 14,3 și 28,6 de euro, n.r.], în funcție de competențe și sarcini. Patronii nu-și asumă responsabilitatea pentru copii, nu li se respectă drepturile și nu au niciun fel de protecție fizică sau judiciară.”

Cu o lună în urmă, pe 10 mai, Înalta Comisie Irakiană pentru Drepturile Omului (IHCHR) a cerut guvernului și parlamentului să interzică munca minorilor, în special când vine vorba de sarcini periculoase pe șantiere sau în fabrici.

Nicio strategie

Ali Al Bayati, membru al Înaltei Comisii Irakiene pentru Drepturile Omului explică:

„Faptul că în Irak copiii ajung să muncească este rezultatul direct al crizelor cu care se confruntă țara încă din 2003: războaie, criză economică, invazia organizației statului islamic...Mulți dintre copiii afectați de acest fenomen și-au pierdut un părinte, fie pe amândoi, uneori neavând un adăpost și fiind pe cont propriu. Trei milioane dintre ei au abandonat școala. Acest lucru îi face o țintă vulnerabilă pentru toate tipurile de trafic și, în special, pentru munca la negru.

Pus în fața acestor cifre, statul irakian nu are nicio strategie eficientă pe termen lung. Irakul a semnat tratate în 1994 [în special convențiile cu nr. 138 și 182 ale Organizației Internaționale ale Muncii care reglementează vârsta minimă pentru a munci și cele mai grave forme de muncă în rândul copiilor, n.r.], dar nicio lege nu a fost aprobată sau pusă în aplicare.

Uneori autoritățile abordează acest fenomen din punct de vedere al securității, iar copiii sunt arestați, apoi eliberați. Cu toate acestea, fiecare caz trebuie studiat separat, dar acest lucru nu se întâmplă. Există câteva ONG-uri care încearcă să-i reabiliteze, dar vorbim despre milioane de copii, cifră care crește odată cu pandemia de Covid-19. Ideal ar fi ca statul să sprijine familiile oferindu-le ajutor social și creând locuri de muncă pentru părinți.”

Potrivit unui raport UNICEF din octombrie 2020, 17% dintre familiile irakiene strămutate au fost nevoie să-și trimită copiii la muncă pentru a supraviețui. Organizația Internațională a Muncii (ILO) a înființat un program de ajutor financiar, care se va încheia în decembrie 2021 și de care vor beneficia 1.500 de copii supuși celor mai aspre forme de muncă sau expuși riscurilor, pentru a le oferi protecție și pentru a se încerca eradicarea muncii în rândul copiilor în Irak.

 

Traducere de Andreea Sefciuchevici după articolul publicat de France 24