Amintiri din ”Epoca de Aur”: ”Nu pot să uit cozile la lapte și muștruluiala când am pierdut cartela pentru pâine”

amintiri_epoca_aur_cozi_lapte_cartela_paine.jpg

Plăcuțe comemorative, cu numele victimelor de la Revoluția din decembrie 1989 (Sursa foto: Facebook/Geeks for Democracy)
Plăcuțe comemorative, cu numele victimelor de la Revoluția din decembrie 1989 (Sursa foto: Facebook/Geeks for Democracy)

Manifest contra uitării, în Piața Revoluției din Capitală. Mai multe organizații neguvernamentale au montat pe gardul fostului palat regal plăcuțe comemorative, cu numele victimelor din decembrie 1989.

Evenimentul este organizat de asociații ca Rezistența și Geeks for Democracy.

Reprezentantul mișcării civice Rezistența Andi Cârlan care avea șase ani la Revoluție povestește la RFI ce a însemnat pentru el perioada comunismului și căderea regimului Ceaușescu: ”La Revoluție aveam șase ani și îmi aduc aminte că eram la bunici și încercau să mă protejeze, scoțându-mă din oraș. Îmi aduc aminte ce vedeam la televizor și împușcăturile și tot ce îmi spuneau ai mei, însă amintirile mele sunt mult mai dure și mult mai puternice din perioada de dinainte de Revoluție, când deși aveam doar câțiva ani, îmi amintesc diminețile de iarnă în care la 4-5 mergeam cu bunicul meu la coadă la lapte, la carne. Îmi amintesc muștruluiala pe care am primit-o când am pierdut cartela pentru pâine, îmi amintesc toate dățile când treceam prin fața unor vitrine, iar părinții și bunicii mei îmi spuneau că nici de data asta nu avem bani pentru o jucărie sau o minge relativ ieftină. Sunt foarte puține lucruri pozitive pe care mi le pot aduce aminte din perioada aceea”.

 
Andi Cârlan, despre acțiunea din Piața Revoluției