Gelu Duminică, sociolog: În momentul în care reduci un om la culoarea lui, e o problemă

Sociologul Gelu Duminică explică, într-un interviu la RFI România, de ce folosirea cuvântului black (negru) din mișcarea Black Lives Matter nu e același lucru cu " ăla negru".

Gelu Duminică: În momentul în care tu reduci un om la culoarea lui, e o problemă. E o mare problemă. Le fel ca dacă ai reduce un om la genul pe care îl are, la orientarea sexuală pe care o are, la religia pe care o are, etc. 

A fost o problemă inconștientă. În teoria sociologică ea se numește unconscious bias, o prejudecată inconștientă. Vă dau un exemplu din spațiul românesc. "Țiganul nu e om nici de departe", zice o vorbă populară românească. "Țiganul s-a înecat la mal", zice o altă vorbă românească. Ele sunt profund peiorative. 

Dar noi am fost învățați că e o vorbă a românului, ce mare vrăjeală. Conotația peiorativă a ajuns să nu mai fie percepută, cu toate că la bază, de exemplu, sintagma a se îneca ca țiganul la mal aduce aminte de una dintre pedepsele pe care le primeau robii romi în momentul în care fugeau de la stăpân. E de un rasism feroce. Însă, noi o considerăm ca făcând parte din folclorul românesc. „Ce-i acuma? Doamne, iartă-mă!”.

Cea mai fină explicație a dat-o jucătorul sau oficialul în momentul în care a spus că mai devreme s-a adresat unui alt coleg de la el de pe bancă și ai spus „acest jucător”. În cazul acesta ai spus „ăla negru”. De ce nu ai spus tot „acest jucător”. Cea mai simplă definiție a discriminării este tratament diferențiat în situația similară. La nivel de limbaj unul a fost „acest jucător”, celălalt a fost „ăla negru”. Nu e ok. Că noi nu suntem învățați să valorăm diversitatea, nu suntem învățați să oferim respect și că la noi merge și așa, sigur. Nu cred că o să învățăm mare lucru. 
Nu am învățat nici după robie, nici după Holocaust, nici după mișcările din 1990, conflictele interetnice, nici după Ditrău. Nu am învățat nimic. Nu putem să învățăm ceea ce nu suntem învățați.
Iar la noi, de exemplu, alteritatea, nu este o valoare. Noi ne învățăm de mici copii că dacă nu stai cuminte vine țiganul și te fură, fără să ne întrebăm dacă chiar știm copii furați de țigani. 

Suntem într-o zonă de superioritate. E vorba românească care spune când doi spun că ești beat, gândește-te că s-ar putea să fii beat. Nouă ne spun o mulțime de oameni din afară că nu e ok, iar noi spunem „Du-te, măi, de aici. Eu știu cel mai bine, măi nebunule. Ce-ai? Ce-am zis?”. Fără să avem exercițiul de dubito și să ne gândim dacă nu cumva am greșit. Schimbarea începe întotdeauna cu mine. Întotdeauna începe cu mine. 

Rep: La un moment dat am văzut reacții destul de vehemente care invocau că ei își spun mișcarea Black Lives Matter, că folosesc black lives matter. Se întrebau de ce ei au voie. Poate le explicați dumneavoastră ca specialist unde e diferența. 

G.D: Închipuiți-vă că noi suntem într-o relație. Și eu vă spun din când în când în casă „pisi”. Vă spun din când în când în casă, „hai, făi nebuno, ce-ai?”. Este codul nostru de comunicare...
Închipuiți-vă că vă spune altcineva la locul dumneavoastră de muncă „pisi” sau „nebuno”. Vine unul nou, pe care îl vezi pentru prima dată în viața ta și te ia cu „pisi”. De exemplu, eu pot să am glume proaste cu dumneavoastră în familia mea și să zic „iubi, pune și tu un decolteu”. 
Dar dacă te duci la muncă și îți spune unul „iubi, nu pui și tu un decolteu?”, e hărțuire sexuală sau nu? E chestiunea cât se poate de simplă, pe înțelesul tuturor. Mai simplu de atât, pe cuvântul meu, nu pot să o explic. 

Rep: Nu folosim chestia asta doar pentru că e la modă? De fapt, chiar e o schimbare cu adevărat?
G.D:  Rasismul este o mare problemă și antagonizarea în societatea globală e o mare problemă. Uitați-vă ce s-a întâmplat în spațiul românesc acum câteva zile, ce partid ne-a intrat în Parlament. Și care este discursul partidului respectiv. Să nu credeți că societatea nu va suferi. Să nu credeți că aceste chestiuni se vor opri la o categorie dacă nu se ia atitudine.

Rep: Atitudinea vine din educație, spuneați...
G.D: Atitudinea vine din educație și din valori. Mișcările naționalist-extremiste, peste tot, au avut ca principal target o minoritate, după care au mai găsit alte minorități balast. Istoria ne-a învățat că trebuie să reacționăm. Ceea ce cer oamenii ăștia nu e decât respect. Eu am crescut într-un tip de internalizare a stimei. 

Toată copilăria mea, toată viața mea, eu a trebuit să dovedesc albilor că sunt de două ori mai bun decât ei ca să primesc același tratament. Nu este ok. Și atunci, tu, la un moment dat, mă reduci la identitatea care îți dă ție, conștient sau inconștient, o putere, un ascendent asupra mea. Și s-a activat, exact ca în experimentul lui Pavlov, eticheta socială.

În experimentul lui Pavlov câinele saliva când se aprindea beculețul. În realitatea asta, activarea prejudecății inconștiente s-a realizat la vederea culorii jucătorului. E simplu. De asta am zis că sunt convins că respectivul arbitru nu este un rasist de genul Ku Klux Klan, sub nicio formă.

Ideea este că toți avem prejudecăți. Ideea este să le conștientizăm și să lucrăm cu ele. În momentul în care noi nu avem exercițiul de dubito, nu avem cum să conștientizăm, nu avem cum să lucrăm cu ele. Din contră, ne arătăm superioritatea.

 
Sociologul Gelu Duminică intervievat de Andrea Orosz