Pandemia, între normalitate și psihoză: „Fiecare trebuie să găsească soluția de a se salva”

coronavirus.jpg

Image source: 
pixabay.com

„Lipsa unui dead-line și incertitudinea viitorului își pun tot mai mult accentul pe psihicul uman, serios afectat de situația generată de pandemie”. Avertismentul e formulat la RFI de psihologul Aurora Liiceanu. Ea spune că printre cei afectați se numără și persoanele care se însănătoșesc după contractarea bolii și care sunt marginalizate sau stigmatizate în cadrul grupului din care fac parte. În plus, psihologul remarcă și uzarea psihicului în această perioadă, manifestată și prin înmulțirea protestelor în Europa față de impunerea de noi restricții în contextul creșterii alarmante a numărului de cazuri de Covid 19. „Omul este un animal social și nu poate suporta la nesfârșit restricțiile. În aceste condiții, fiecare trebuie să găsească soluția de a se salva”, spune psihologul Aurora Liiceanu.

Aurora Liiceanu: În situații de genul acesta, cum este pandemia sau cum a fost gripa spaniolă sau cum a fost ciuma de la Londra, la început accentul se pune pe partea fizică, pe corp și mai puțin pe partea psihologică. Cred că la noi și în toată lumea, efectul cel mai important este că oamenii au nevoie de termene. Ori, în situația de față, cred că ăsta este lucrul cel mai important, că ne confruntăm cu incertitudinea viitorului. Sigur că se știe că viața este imprevizibilă, că evenimente apar întotdeauna. Nu aduce anul ce aduce ceasul. Dar, dincolo de asta, faptul că toată planeta plutește în această certitudine, care este de fapt incertitudinea cu care ne confruntăm, cred că asta schimbă foarte mult psihicul, în sensul că determină la individ o stare de incapacitate de a-și face proiecte, de a-și face planuri. Nu știe cât, cum, când. Noi avem nevoie de repere temporare ca indivizi.

Reporter: Aș vrea să ne referim puțin la stigmatizarea unora dintre cei care au avut Covid. Cumva, oamenii au o reticență de a se întâlni, de a fi în apropierea celor care au fost bolnavi. Cu ce efecte vine această tendință care există într-o măsură mai mică sau mai mare?

A.L: Cred că principalul efect este că se deteriorează viața emoțională a unui individ. Pentru că în aceste situații, cum se întâmplă de obicei, apare suspiciunea de sine și suspiciunea de altul. Suspiciunea de altul se vede. Pe urmă apare suspiciunea de sine, în sensul că în continuu te monitorizezi, te gândești, te urmărești, mai ales că suntem confruntați nu numai cu informații incomplete, dar și cu informații care se contrazic de la oră la oră sau se complică. Vă dau exemplu problema imunității. Acum noi nu știm dacă imunitatea e temporară sau ce se întâmplă cu această imunitate. Mai nou se spune că vaccinul nu garantează imunitatea. Atunci ne aruncă într-o lume și mai mare a incertitudinii și a faptului că nu ne putem agăța de niciun reper fix.

Rep: În ultima perioadă se înmulțesc protestele. Chiar și în țări vestice ale Europei sunt proteste împotriva noilor măsuri restrictive decise de autoritățile statelor respective în condițiile creșterii numărului de cazuri. E vorba în cazul acestor proteste doar de  chestiuni care țin extremism, de fake news care provoacă aceste reacții sau oamenii încep să nu mai gestioneze mental toate aceste restricții care vin și se înmulțesc pe zi ce trece?

A.L: Cred că al doilea lucru pe care l-ați amintit este mai important. Omul este un animal social. Oamenii nu pot să suporte a la long, într-un context de indecizie și de confuzie generală, viața pe care o duc. Avem și noi limite. Experimentele făcute în laborator pe privarea de senzorialitate, de contact, nu sunt concludente. Ce s-a întâmplat este ca un experiment social natural. Noi nu avem decât povești cu Robinson Crusoe, care sunt optimiste. Nu e adevărat. Mie mi se pare că reacția oamenilor este o reacție foarte firească.

Rep: Aveți vreun sfat pentru oamenii care se simt apăsați în această perioadă de toată această situație excepțională în care ne aflăm și care e departe de a fi la final?

A.L: Fiecare trebuie să reflecteze asupra faptului că se confruntă cu o situație nemaipomenită. Asta este viața. Cine ar fi crezut că pățim așa ceva? Trebuie să își găsească propria soluție de a se salva.

 
Psihologul Aurora Liiceanu, despre efectele psihice ale pandemiei