Delta Dunării: „Totul trebuie să fie ușor, să îl ridici și să fugi din calea apei”

profil.jpg

Foto: Vlad Ionete

Dincolo de frumusețile Deltei Dunării, rămân greutățile vieții pe care le cunosc doar locuitorii acestui tărâm ce rămâne doar a lor odată cu venirea frigului. Turiștii pleacă, ei rămân.

Fără un acces minim la servicii de sănătate, cu un trai dus în condiții vitrege, cu un transport scump și fără o perspectivă clară, tot mai mulți tineri aleg să plece...Și odată cu ei dispare orice speranță că tradițiile vor merge mai departe..

Pot fi ei judecați pentru că aleg să plece? Ascultați un reportaj de Andreea Orosz (AUDIO)

„Suntem în satul Mila 23. Este un sat vechi de pescari. A fost un sat micuț la început. O treime din Deltă a fost desecată în perioada comunistă pentru a face agricultură. Atunci, toți lipovenii care trăiau în acele zone au migrat încoace. Ei trăiau în familii pe locurile de pescuit. Comuniștii au vrut să îi forțeze să lucreze în agricultură, dar ei nu erau agricultori. Ei erau pescari. Și nu au vrut să își schimbe modul de viață. Și au continuat să pescuiască” ne povestește ghidul.

Pe fundal se aude prezentarea făcută de corul lipovenesc din Mila 23:

 „Suntem români de etnie ruși lipoveni. Suntem de peste două secole pe meleagurile dobrogene. Strămoșii noștri ne-au transmis din generație în generație muzica, dansul, portul, credința de rit vechi, pe care noi o păstrăm și o ducem mai departe prin noi și copiii noștri.

 Și totuși tradițiile sunt din ce în ce mai greu de dus mai departe.

„Există o tendință și în Delta Dunării, la fel ca și în alte zone, de îmbătrânire a populației. Sau mai ales în Deltă, unde viața nu este ușoară și trebuie să recunoaștem, în special activitatea de pescuit, care nu este o activitatea ușoară. Tineri își caută un viitor în alte părți ale țării sau chiar ale lumii. Din păcate, se observă și o pierdere a meșteșugurilor. Mă refer la acoperișurile de stuf. Din ce în ce mai puțini meșteșugari se întâlnesc în Deltă pentru a lucra aceste acoperișuri din stuf. Pescuitul la fel este destul de greu de practicat de tineri, explică reprezentanții Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.

Un fenomen văzut, dar dificil de stopat. Și cumva explicabil, ținând cont de lipsuri.

Îl întreb pe ghid: La Mila 23 există farmacie?

„Nu există. Farmacie și orice altceva ai nevoie la Tulcea. Nu există dispensar, există doar o asistentă care trage cât poate”, explică ghidul.

„Anul trecut am organizat alături de Caravana cu medici o campanie ginecologică pentru femei. Au venit peste 60 de femei din cele trei sate din localitate. Erau doamne care nu au fost niciodată la ginecolog sau ultima dată au fost acum 30 de ani pentru că este dificil. În sat nu sunt servicii de sănătate. Este un medic de familie care are un program destul de scurt pentru tot satul. La Tulcea nu își permite toată lumea să meargă, mai ales că multe dintre ele nu au lucrat niciodată și nu beneficiază de servicii de sănătate gratuite. Este un efort suplimentar pe lângă drumul până acolo și toate costurile pe care asta le implică.

Se duc doar când este foarte târziu, când devine urgență?

Exact, când devine urgență. Ca să nu mai zic că în general, femeile nu au neapărat prioritate la bugetul familiei sau sănătatea lor nu este pusă pe primul loc. Nu știu dacă e o problemă de Deltă sau e în întreaga țară. Le-am întrebat ce putem să facem sau ce să aducem pentru că avem posibilitatea. Ele ne-au cerut să organizăm servicii ginecologice, ne povestește Loredana Pană, coordonator de proiect la asociația Letea în UNESCO.

La fel și cu Zâna Merciluță, ei au un cabinet mobil de stomatologie pentru copii. Am reușit să aducem acest van transformat în cabinet stomatologic. Cum vă puteți imagina, probleme sunt foarte mari în ceea ce privește dentiția copiilor, dar și la adulți. Din păcate pentru adulți nu am putut interveni. Este mai complicat. Este nevoie foarte mare de servicii de specialitate. Asta ne-am propus să facem și pe viitor la centru.

Rep: Am sesizat că există și aici tendința de a părăsi zona, mai ales din partea tinerilor.

Nu cred că am putea să îi învinovățim pe acești oameni că vor să părăsească zona. Condițiile sunt foarte grele. În localitate nu există apă potabilă. Nu există canalizare. Drumurile sunt foarte proaste. Fiind rezervație naturală nu se poate asfalta, de exemplu. Și nimeni nu s-a gândit să găsească o soluție în acest sens. De aici până la Sulina sunt 20 km pe care îi parcurgi într-o oră și ceva, așa dacă drumul este uscat și se poate merge pe el. Oamenii pleacă. Noi tot timpul am vrut să venim cu alternative. În 2015 am început proiectul Deltacraft prin care vrem să identificăm meșteșugari din deltă, care alături de designeri să creeze produse noi, de utilitate contemporană, care să fie vandabile și să ofere o alternativă economică.

Aici este o discuție legată de tradiții și meșteșuguri și cât e de inevitabil ca lucrurile să nu se schimbe. Cred că cel mai important este să observăm schimbarea și să o acceptăm. Să încercăm să protejăm ce se poate proteja. Nu le poți nega oamenilor dreptul de a evolua, de a-și face o baie în casă, de a găti cu mai multe ingrediente pentru că și au acces la mai multe ingrediente acum. Malasolcă, scortorea sunt câteva dintre rețetele care se fac repede, mai ales că au o viteză foarte mare la curățat peștele.

Cum se descurcă iarna?

Tot timpul aici problema este viscolul. E un vânt foarte puternic, spulberă zăpada și dacă prinzi o iarnă grea poți să nici nu mai ieși de aici.

Drumul spre Sulina se blochează destul de repede. Canalul cel mic mai îngheață și el. Nici nu știu cum să zic, dacă din păcate, din fericire iernile nu mai sunt atât de grele. Schimbările climatice afectează și delta și o să o afecteze și mai mult, din păcate. Dar da, oamenii sunt obișnuiți cu izolarea.

Pentru că Sulina este braț navigabil, se folosesc spărgătoarele de gheață și este desfundat. Practic, accesul este mult mai facil. Dar spre Sfântul Gheorghe, de exemplu, îmi povesteau localnicii mai de mult că puteau să meargă și cu mașina pe gheața de pe Dunăre. Izolarea era reală și dura și săptămâni întregi. La un moment dat se aprovizionau și cu elicoptere, le duceau alimente dacă dura foarte mult.

Motiv pentru care și rețetele erau simple. Ne povesteau că mănâncă cartofi cu pește și condimentat cu sare, piper și cam atât. De multe ori nici nu își permiteau să facă mai mult sau nu aveau cu ce. Când am început proiectul Deltacraft în 2015 am lucrat alături de Asociația Craftmade și ei aveau un proiect de documentare din Transilvania. Marlene chiar stătea în zonă și mi-a zis că i se pare fascinant că totul este mult mai mic în Deltă. Lada de zestre este mult mai mică. Meșteșugurile sunt mult mai simple și mai utilitare, nu ca în Transilvania.

Unul dintre motive este că până în anii 1980 satul se inunda în fiecare an când venea apa. Totul trebuia să fie mult mai ușor și luat pe sus. Să poți să fugi din calea apei. Nu aveau trăinicia, statornicia din Transilvania unde nu erau amenințați de relieful schimbător tot timpul. Asta se vede clar în cultură, în obiceiuri, în tradiții, inclusiv în mobila pe care o au în casă. Totul trebuie să fie ușor, să îl ridici și să fugi din calea apei. 

 

Un reportaj de Andreea Orosz