“Experiența mea de pacient COVID-19” la Matei Balș: De la medici empatici, la pacienți necooperanți

La unul dintre cele mai mari spitale din București, specializat pe boli infecțioase cadrele medicale dau semne de oboseală. „Se vede de la o poștă”, povestește la RFI Radu Dumitrescu, un tânăr activ de 36 de ani, infectat cu SARS COV 2 și externat recent de la Matei Balș. 

Bărbatul  a avut nevoie de 10 zile de spitalizare, la finalul cărora spune că încă se resimte atunci când respiră. În același timp, spune că are și dovada că purtatul măștii este eficient: niciuna dintre persoanele cu care a interacționat nu s-a infectat.

Radu Dumitrescu: "A început relativ brusc. Înainte de asta cu vreo două, trei zile m-a usturat un pic gâtul. M-am gândit că nu o fi ceva. S-a mai întâmplat să mă usture gâtul. Am luat un Strepsils.

După care, foarte brusc, duminică noapte am făcut febră și am avut niște dureri foarte puternice și ciudate.

Îmi era foarte frig. Piele îmi ardea. Parcă aveam apă clocotită peste tot. A doua zi dimineață trebuia să plecăm într-o vacanță cu rulota.

Trebuia să mă duc să ridic rulota. Dar, evident, după ce am făcut febră, în mijlocul unei pandemii nu aveam cum să mă duc să mă văd cu acei oameni.

M-am suit în mașină și m-am dus să fac un test la drive thru-ul acela din Băneasa. După aceea m-am dus acasă și am stat în izolare până a venit rezultatul.

Reporter: Înțeleg că ați avut probleme cu respiratul deși sunteți o fire activă.

R.D: Da, asta a venit ulterior. Am avut febră șase zile, duminică noapte, luni și marți până după masă am așteptat rezultatul testului. M-am testa luni dimineață și marți seara, pe la 20:30 am primit rezultatul.

De internat, m-am internat miercuri pe la prânz. În acest timp făceam febră, creștea și mă incapacita complet.

Când creștea temperatura nu putem nici să mă mișc din pat. De la paracetamol scădea, eram câteva ore ok, apoi iar creștea foarte brusc și violent. În spital mi-au dat un modulator de sistem imun ca să mai tempereze un pic reacția violentă a sistemului imun care apare după infecția cu SarsCov2. Pentru febră îmi dădeau paracetamol. Nu aveau ce altceva să îmi dea pentru asta.

Pe zi ce trecea respirația s-a înrăutățit până când am ajuns în punctul în care nu mai puteam să inspir decât o cantitate foarte mică de aer.

Dacă stăteam în pat era suficient. Oricât trăgeam, respiram un pic și acolo se oprea totul. Dacă voiam neapărat să forțez aveam o durere extrem de puternică și începeam să tușesc. Nu puteam să respir mai mult de atât.

Dacă mă ridicam în picioare era deja un efort. Începeam să gâfâi. Nu îmi mai ajungea aerul. Nici nu aș fi putut să mă plimb un pic pe acolo sau așa ceva.

Rep: Înainte, când erați sănătos, făceați mișcare, nu?

R.D: Am capacitate pulmonară destul de bună. Mă gândesc că dacă aveam o capacitate pulmonară mai proastă sau dacă eram fumător, probabil că aș fi avut nevoie de oxigen suplimentar.

Am avut noroc pentru că plămânii mei erau într-o stare destul de bună. Am avut un episod într-o seară. Am tușit mai mult. Nu știu exact de ce. Am vorbit un pic, după care am început să tușesc destul de violent. Am tușin cam un minut. După aceea mi-am pierdut cunoștința.

După ce am tușit am început să respir tare ca să compensez cât nu am respirat în timpul în care am tușit și nu puteam respira suficient. Mi s-a întunecat privirea. Nu mai vedeam decât în centru.

A doua zi mi-au făcut un computer tomograf, au descoperit că am leziuni pe 30% din suprafața plămânilor. E o afectare medie. Nu e ceva extrem de grav. Dar, vă dați seama, am 30% din suprafața plămânilor cu leziuni, parte care nu mai funcționează momentan. Probabil că de aceea sunt și problemele cu respirația.

Rep: Momentan sunt aceste leziuni, după care se repară?

R.D: A fost prima întrebare pe care i-am pus-o doamnei doctor. Mi-a zis că leziunile pe care le am se vor vindeca în timp. Nu știu dacă asta înseamnă un an sau șase luni, dar măcar nu vor fi permanente. Este o veste foarte bună.

Nu mi-aș dori să am leziuni permanente. Oricum, deja după vreo cinci zile respirația mi s-a îmbunătățit. S-a îmbunătățit pe zi ce trece. Pot să respir mai adânc. Am o amplitudine mai normală la respirat.

Nu este chiar 100%, nu pot să inspir cât de mult puteam să inspir înainte din punct de vedere cantitativ. Pot să merg fără să gâfâi imediat. Dar dacă urc pe scări nu aș putea să și vorbesc cât urc scările. Dar așa, pentru o conversație normală cum stau acum, jos, nu e neapărat o problemă.

Rep: Spuneți că ați fost internat la Matei Balș. Erați singur în salon?

R.D: Nu, sunt câte trei persoane în secția în care am fost eu. Am fost cât am putut de responsabil și precaut în toată pandemia asta. Din respect pentru cei din jur. Când mă întâlneam cu cineva sau eram într-un spațiu închis, purtam mască.

Eu știind că sunt pozitiv, sigur că m-am dus la spital cu mască pe față. Acolo, regula este ca atunci când vine un cadru medical, chiar dacă are echipament, trebuie să îți pui mască.

Micșorezi un pic cantitatea de aerosoli cu viruși în ei și așa scade riscul și pentru medic. Dar aveam doi oameni lângă mine care tușeau. Era clar că erau bolnavi. Am avut o reținere în a-mi da masca jos...

Paturile sunt distanțate. Au cam un metru între ele. Condițiile sunt foarte ok. Se face curat zilnic. Sunt foarte stricți din acest punct de vedere.

Rep: Cred că a fost pentru prima dată când nu vedeați cine vine la dumneavoastră, fie asistentă, fie infirmieră, fie medic.

R.D: Da, ei sunt foarte bine echipați.  Am stat zece zile internat. După ce îi vezi niște zile îi identifici, îți dai seama cine este, dar nu știi exact cum arată în viața reală. Medicii, asistentele, infirmierele, toți care erau pe acolo au fost foarte empatici. Chiar dacă erau pacienți care se purtau urât și refuzau să le fie recoltat sânge, m-au uimit prin calmul de care au dat dovadă și prin empatia pe care au arătat-o. Foarte multă lume se simțea destul de rău pe acolo. Și se vede de la poștă că sunt extrem de obosiți. Nici nu vreau să mă gândesc ce o să fie în iarnă când se vor înmulți cazurile plus alte viroze...

R.D: Aveți idee de unde ați luat?

Rep: Am încercat să îmi analizez toate interacțiunile acțiunile pe care le-am avut în ultimele săptămâni, dar nu am reușit să îmi dau seama unde m-am infectat. Sunt fotograf. Fac fotografie comercială și de produs. Implicit interacționez cu destul de mulți oameni. Mai ajung prin birouri în care mai sunt diverse ședințe. Dar mereu am păstrat regulile sanitare cât se poate de decent. Am păstrat distanța față de oameni. Am purtat mereu mască. Într-un loc în care am fost destul de des în ultima perioadă s-au testat toți și nu a fost nimeni pozitiv. Probabil că nu m-am infectat de acolo.

R.D: Și nici nu le-ați dat....

Rep: Din fericire nici nu le-am dat. Până la urmă, marea majoritate a oamenilor fac forme foarte ușoare, dar niciodată nu știi cine face o formă mai severă. Nu aș vrea să trăiesc cu ideea că am fost neglijent și am infectat pe cineva care a ajuns la Terapie Intensivă sau a rămas cu sechele permanente. Mi se pare destul de responsabil să respecți sănătatea celor din jur. Am o dovadă clară că a funcționat masca. Am interacționat foarte multe ore în fiecare zi cu aceiași oameni și nici măcar unul dintre ei nu a fost infectat. Eu am purtat mască mereu. Asta este o dovadă că masca e utilă și funcționează."

 

Radu Dumitrescu, în dialog cu Andreea Orosz