Georgiana Iorgulescu, CRJ : când interlopii scapă în justiție, ”ori se fac niște lucruri cu bună-știință, ori nu se știe carte”

georgiana-iorgulescu_rfi.jpg

Președintele Centrului de Resurse Juridice, Georgiana Iorgulescu
Image source: 
RFI Romania

Legislația penală din România ar fi suficientă dacă s-ar dori cu adevărat combaterea criminalității organizate. Problema stă în aplicarea legii și aici e vorba fie de rea voință, fie de necunoaștere. Iată ce spune la RFI președintele Centrului de Resurse Juridice, Georgiana Iorgulescu. Aceasta mai spune că atâta timp cât societatea dar și polițiștii sau magistrații vor trata victimele ca și cum ”și-ar fi căutat-o”, cum a fost în cazul Caracal, cauza e pierdută. De asemenea, Georgiana Iorgulescu se întreabă de ce ministerul justiției nu a recurs la cea mai simplă metodă de a proteja victimele – martori : audierile înregistrate care nu mai pot fi trucate sau retrase. Lea Berzuc a întrebat-o în primul rând pe președinta CRJ dacă este sau nu suficient cadrul legal actual...

Georgiana Iorgulescu: Cred că este suficient. Nu vreau să spun că  nu poate fi îmbunătățit, dar în niciun caz nu aș spune că el conține piedici pentru a investiga, pentru a urmări penal faptele de crimă organizată. Vis-a-vis de declarația ambasadorului american, acesta are dreptate. Pe mine mă întristează foarte tare faptul că noi reacționăm ca și țară atunci când un ambasador al unei țări importante ne spune un anumit lucru. Au fost ambasadori precedenți care ne-au spus despre fapte de corupție, nu că nu aveau dreptate, ne-am dus în spre corupție. Acum nu mai zicem nimic despre corupție și mergem spre crimă organizată. Pe mine mă debusolează total treaba asta. Pentru mine toate sunt importante. Toate sunt infracțiuni. Organele de urmărire penală au obligații egale vis-a-vis de tot codul penal. Cred că toate toate aceste structuri de crimă organizată s-au consolidat. Acum sunt extrem de vizibile. Dacă citiți presa vedeți că au ajuns să aibă și funcții oficiale, sunt angajați ai administrației publice locale, cum se vede în sectorul 4. Deja ne oficializăm. Nu cred că ele s-au născut peste noapte sau într-un interval de unul, doi, trei ani. Nu se poate ca ele să nu se fi dezvoltat decât în 30 de ani întregi și sigur. Nu putem înțelege decât că există o complicitate între structurile de aplicare a legii și clanurile pe care le vedem noi acum.

Reporter: Legislația are și acele portițe care să le permită interlopilor să scape? Cel mai emblematic dosar ar fi Țăndărei, unde s-au prescris faptele, martorii și-au retras brusc depozițiile, fiind vorba, în majoritatea lor, de minori trimiși la cerșit în Anglia. Practic, cei acuzați acum cer despăgubiri statului român. Există acele portițe în codul penal care să le permită să scape ieftin? Ambasadorul american chiar spunea că mulți scapă cu dosare de prostituție, care înseamnă pedeapsă mult mai mică. Ar trebui să fie condamnați pentru trafic de persoane, care înseamnă o condamnare mult mai gravă.

I: Nu vorbim despre portițe. Codul penal are și prostituție, are și trafic de persoane. Ele sunt infracțiuni diferite, de sine stătătoare. Depinde de cum investighezi și de cum faci dosarul. Dacă îl faci pe prostituție este una, dacă îl faci pe trafic de persoane este cu totul altceva. Perioadele de prescripție sunt diferite. Oricum ar fi, dacă organul de urmărire penală își face ancheta la timp și eficient, mai ales că la Țăndărei au avut tot probatoriul sau o bună parte din el, făcut de poliția din Anglia, care se mișcă, atunci nu mai avem prescripții dacă îți faci treaba și pui infracțiunile care trebuie. Nu avem trafic de persoane, tot timpul avem infracțiuni minore. După cum nu avem viol, ci avem abuz sexual la un copil de 11 ani care își dă consimțământul. Ori avem o problemă de gravă necunoaștere a cărții, a legii, ori sunt alte lucruri la mijloc. Pentru că vorbeați de Țăndărei, acolo, persoanele vătămate ar fi trebuit să beneficieze de protecție. Copil persoană vătămată trebuia să beneficieze de protecție. Este legislativ suficient pentru asta. Dacă au fost lăsați în comunitate, supuși presiunilor, evident că și-au schimbat declarațiile sau și le-au retras. Avem (pârghii legislative). Ideea este să le folosim. Iar dacă nu le folosim, trebuie să vedem de ce nu le folosim. Ori este o conivență, se fac niște lucruri cu bună-știință, ori nu se știe carte, nu se știe cum anume se fac investigațiile. În ambele variante trebuie făcut ceva.

Rep: Ambasadorul SUA chiar spunea „pregătiți-vă polițiștii, pregătiți-vă procurorii, pregătiți-vă judecătorii să judece și să ancheteze astfel de spețe”. Nu se poate să fii gâscă prin apă, să nu înțelegi despre ce vorbești.

I: Avem mari probleme din facultate, din INM, din formarea continuă. Nu se poate așa ceva. Nu poți la nesfârșit să spui că nu ai lege. Noi avem traficul de persoane în lege.

Rep: Pe de altă parte, există posibilitatea ca toate așa-zise erori să fie făcute intenționat?

I: Ori este intenționat, ori este prostie, neștiință de carte. Astea trebuie investigate. Am mari așteptări, care s-au putea să fie idealizate, din partea corpului de procurori sau a întregului CSM să se uite pe aceste dosare care privesc violuri și mă refer în special la copiii, dar și la cele care privesc traficul de persoane. Să se uite pe ele și să vadă care sunt hibele. Să facă un numitor comun și să zică că e nevoie de formare sau de altceva. Ce se vede din bugete, arată clar că poliția a fost întotdeauna Cenușăreasa. Dacă vă uitați în orice țară din lume, poliția este cea care face toate lucrurile grele. Haideți să îi instruim pe polițiști. Am băgat enorm de mulți bani în Serviciul Român de Informații, dar el nu are treabă cu probatoriul. Poliția și parchetul, aici este nevoie de instruire acum. Pentru că mă întrebați anterior dacă ar fi ceva de făcut din perspectiva legii, cred că nu s-a dorit. În procedura penală există pentru persoana vătămată minoră posibilitatea înregistrării audierii prin mijloace tehnice, audio-video după caz, tocmai pentru a nu fi victimizată, pentru a nu fi audiată de 7.000 de ori. Dar ca să vedeți surpriză, nu e obligatorie în toate cazurile. Legea spune că dacă nu e posibil, atunci se consemnează că nu e posibil. Asta înseamnă că nu s-a făcut dotarea secțiilor și a parchetelor cu mijloace audio-video și mă întreb de ce. Este o problemă aici, ori este obligatorie, ori nu.

Rep: Mai ales că au fost fonduri europene pentru justiție, pentru modernizare, pentru dotări, pentru informatizare.

I: Important este să vrei să dotezi în sensul acesta. Dacă toată lumea ar fi protejată, ar fi și victimele, pe de o parte, ar fi și inculpații, care au și ei drepturile lor. Nu pun în antiteză. O dată ce se înregistrează nu mai poți nici să faci presiuni, nu mai poți nimic. Trebuie să faci o audiere ca la carte.

Rep: Trăgând linie, legi ar fi. Ar trebui ca cineva de sus să facă o investigație să vadă unde sunt probleme...

I: Da. O auditare, o scanare a tuturor dosarelor despre care am vorbit până acum și să vadă ce se întâmplă.

Rep: Unde se rupe...

I: Unde se rupe filmul. Dacă e nevoie de training, să se facă training. Asta este.