Covid-19 ne amenință securitatea alimentară? ”Colapsologii” recomandă regândirea globalizării agricole

colaps.png

Image source: 
AFP via France24

Specialiștii care prevăd diverse scenarii de prăbușire a societății moderne, așa numiții ”colapsologi”, susțin ca este momentul să învățăm din crizele provocate de pandemie. ”Faceți stocuri de alimente și apă în toate orașele, regândiți globalizarea agricolă, care trebuie să includă țările din Sud ...” 

Alexandre Boisson, Stéphane Linou și Pablo Servigne, cei trei experți intervievați de France 24, provin din domenii total diferite.

Stéphane Linou este consilier municipal la Castelnaudary (în Aude, provincia Occitania, Franța), consultant în managementul riscurilor și autor al sondajului „Reziliența alimentară și securitatea națională” (auto-publicare).

Alexandre Boisson este fost ofițer de poliție, membru al gărzii de protecție a președintelui. S-a retras din poliție în 2011 și a creat organizația SOSMaires.org, care oferă consultanță funcționarilor aleși cu privire la diverse riscuri sociale.

Pablo Servigne este agronom și biolog, autor al multor best-seller-uri în domeniul agro-ecologiei, colapsului social, rezistenței, ajutorului reciproc și reînnoirii civilizaționale. El este, de asemenea, co-redactor al revistei Yggdrasil, al cărui ultim număr este dedicat securității alimentare.

Cei trei împărtășesc, pentru France 24, ideile lor despre securitatea alimentară pe timp de criză și oferă soluții ecologice, administrative, economice, dar și militare.

 

France 24: În timpul acestei crize de coronavirus, în special în timpul izolării, lanțul alimentar pare să fi rezistat în Franța (și în lume). Ce părere aveți? Această criză ne-a redus dependența de agro-industria globală?

Alexandre Boisson: Criza nu s-a terminat. Dacă am putut beneficia de stocurile  supermarketurilor timp de o lună și jumătate, asta nu înseamnă că ele vor ajunge pe termen lung, mai ales în cazul unei noi izolări. Cu stresul privind sănătatea șoferilor de camion (riscul de contaminare și riscul de închidere a drumurilor) ar fi total iresponsabil, chiar de condamnat penal, să nu anticipezi o criză alimentară. Dacă șoferii de camioane care aprovizionează supermarket-urile cedează, toată Franța falimentează. Lipsa de alimente ar crea apoi tulburare publică. A nu constitui stocuri alimentare strategice de stat reprezintă, potrivit Codului penal, un pericol și o încălcare a obligației de securitate. Această criză arată dependența noastră de agro-industria globală. Cu toate acestea, puteți vedea că la nivel teritorial, nu există nicio anticipare a acestor probleme.

Stéphane Linou: Călcâiul lui Achile din acest lanț alimentar, pe termen foarte scurt, sunt transporturile. S-a făcut tot ce s-a putut pentru ca ele să continue. Cu toate acestea, ne-am apropiat de dezastru, când primul sindicat de transport rutier ne-a amenințat cu greva, la începutul lunii mai. Teritoriile noastre nu sunt autonome. Sunt „bolnave din punct de vedere alimentar”, depind de camioanele de mare tonaj.

Pablo Servigne: Unele lanțuri de aprovizionare au supraviețuit, altele nu. Ceea ce este interesant în privința izolării este că populația, și chiar distribuitorii mari, nu s-au îndreptat către producătorii locali. Aceasta este dovada că producătorii și piețele locale ar trebui favorizate ... Și, de asemenea, veniturile producătorilor! Agro-industria globală are multă putere iar izolarea a destabilizat-o. Trebuie să ne organizăm pentru a îndepărta această putere, nelegiuită, insuportabilă și toxică pentru oameni și pentru biosferă. Să nu mai depindem de ea.

Dar într-una din cărțile dvs spuneți că criza nu a avut impact asupra lanțurilor de aprovizionare. Asta nu încurajează schimbarea modelului...

Pablo Servigne: Cred că nu am terminat de vorbit despre Covid-19 și despre efectele izolării, la nivel local, național și internațional. După cum a spus ONU la sfârșitul lunii aprilie, foametea „de proporție biblică” se vede la orizont din cauza invaziilor de lăcuste, a secetelor, a deciziilor geopolitice, a unui nou val de pandemie sau chiar din cauza unei greve a muncitorilor din lanțul de aprovizionare. Această izolare a scos în evidență vulnerabilitatea economiei globalizate și a aprovizionării noastre alimentare. Cred că o mulțime de oameni și de funcționari publici sunt acum conștienți de aceste probleme, dar este nevoie de timp pentru ca rezistența să capete formă. Cu siguranță vom face greșeli și cu siguranță ne vom testa în timpul următoarelor crize. Un exemplu ar fi seceta care se anunță în această vară.

La începutul pandemiei, oamenii au năvălit în supermarketuri să se aprovizioneze cu alimente. N-ar trebui sa-i obișnuim să-și facă provizii la nivel de familie, provizii pentru a face față riscului de colaps?

Stéphane Linou: Populația ar trebui să fie pregătită pentru „cultura teritorializată a riscului alimentar”, după modelul suedez. În această țară, guvernul a distribuit o broșură numită „Dacă vine criza sau războiul”. În 20 de pagini ilustrate, această broșură prezintă amenințările la care poate fi expusă țara: război, atentat, atac cibernetic, accidente grave sau dezastre naturale ...

De asemenea, invită întreaga populație să păstreze produsele alimentare în cantități mult mai mari decât recomandă planul francez de siguranță a familiei, care nu este obligatoriu și rămâne destul de lejer. Informațiile din ghidul suedez se concentrează în principal pe modul în care oamenii se pot pregăti pentru a gestiona aprovizionarea cu apă, alimente, încălzire și comunicații atunci când serviciile publice nu funcționează normal.

Astfel de planuri sugerează că, fiind mai bine pregătiți, indivizii vor putea suporta mai bine stresul. În Franța, am putea profita de starea actuală de urgență pentru a începe pregătirea populației pentru „cultura teritorializată a riscului alimentar” ?

Alexandre Boisson: Încă o dată, este vorba de respectarea legii. Chiar dacă putem considera recomandările familiale și individuale ale guvernului ca fiind insuficient elaborate (la nivel alimentar), este specificat clar pe site-ul oficial al guvernului că cetățenii trebuie să dispună de kituri în cazul unei crize. Guvernul invită fiecare cetățean să realizeze un plan personalizat, deoarece fiecare familie este diferită: tipul locuinței, locul de muncă, școala, numărul de copii sau vârstnici, bolnavi etc. Primarii și prefecții trebuie să facă cunoscute aceste obligații de prudență, însă fiecare cetățean este responsabil pentru protecția sa.

Concret, cine face asta? Recomand tuturor cetățenilor să verifice dacă legea de modernizare a securității civile este aplicată în mod corespunzător. Și pentru asta, trebuie sa vă întrebați primarul ce măsuri sunt aplicate în comună din punct de vedere al rezistenței alimentare locale. Fără coordonare locală, protecția cetățenilor este o iluzie.

Pablo Servigne, ați corelat nesiguranța alimentară cu creșterea dublă sau chiar de zece ori a prețurilor petrolului. Nu credeți că pandemia Covid-19 arată că o criză nu este dependentă de prețurile aurului negru?

Pablo Servigne: Într-adevăr. Și ceea ce am spus rămâne adevărat: dacă prețul petrolului crește din nou, există riscuri mari de insecuritate alimentară. Particularitatea acestei pandemii este că am avut o criză simultană de ofertă și cerere.  Prin urmare, astăzi nu avem nicio problemă cu aprovizionarea cu petrol ... pe termen scurt! Dar prețurile prea mici sunt catastrofale pentru sectorul petrolier pe termen lung, precum și pentru stabilitatea socială a țărilor producătoare. Mâncarea noastră depinde aproape în totalitate de petrol, care este încă o resursă abundentă, dar în curs de rarefiere și atât de dependentă de factorii externi. Acest lucru face ca țările industrializate să fie foarte vulnerabile la variațiile de preț, la deciziile geopolitice, la conflicte și, prin urmare, și din punct de vedere al capacitățilormilitare.

 

Traducere de Anda Costiuc după articolul publicat de France24