Ce presupune educația sexuală în școli?

boy-and-girl_pexels.jpg

Image source: 
pexels.com

"Toată lumea acceptă că, în școală, copilul trebuie să învețe o serie de aspecte legate de igienă. Dar în niciuna dintre publicațiile care se folosesc pentru acest scop nu există nici un fel de descriere privitoare la igiena organelor genitale. Fiecare copil, și dacă ne place să recunoaștem și dacă nu ne place, pe lângă dinți, pe lângă mânuțe, are și organe genitale pe care el trebuie să învețe să și le întrețină în mod igienic corespunzător", spune Borbala Koo, fost director al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală.

Obligativitatea educaţiei sexuale este un atentat asupra inocenței copiilor, susține Patriarhia Română. Aceste ore ar trebui să fie opționale, în opinia bisericii. Recent a intrat în vigoare legea care prevede ca în unitățile școlare să fie organizate, cel puţin o dată pe semestru, programe de educaţie pentru viaţă şi pentru sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii.

Multe state europene au introdus educația sexuală în școli încă de acum o jumătate de secol. România, ocupanta primului loc în Uniunea Europeană la numărul avorturilor în rândul adolescentelor, abia acum începe. Un motiv ar fi că societatea nu știe ce înseamnă de fapt educația sexuală, spune la RFI Borbala Koo, fost director al Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală. Ea admite că nu toate școlile au resursele umane competente pentru așa ceva, dar avertizează că, dacă nu începem urgent, riscăm să avem în continuare mame în vârstă de 12 sau 13 ani.

 

 



 

Borbala Koo: Motivul principal este legat de faptul că niciodată nu s-a înțeles exact, la noi, ce înseamnă de fapt și de drept educația sexuală. Toată lumea a limitat definiția la educația legată de actul sexual. Ori educația sexuală este cu totul și cu totul altceva. Educația sexuală promovează înțelegerea sexualității individului și adaptarea comportamentelor în funcție de informațiile pe care le are. Educația sexuală este o educație care se bazează pe drepturile fundamentale ale omului, ca atare și pe drepturile copilului. Educația sexuală înseamnă echiparea individului cu cunoștințe, cu atitudini și cu abilități și este legată și de valorile fundamentale ale omului respectiv. Deci nu se discută, în momentul în care se vorbește despre educație sexuală, în mod limitat de educația legată de actul sexual. Se discută despre modul în care trebuie să te comporți în societate, despre comunicare, despre diversitate, despre toleranță, despre ceea ce poți și trebuie să faci pentru a-ți apăra propriile drepturi.

 

Reporter: Ce spune reacția dură a Bisericii despre societatea din România? Cât de mult se face la noi diferența între sexualitate și reproducere?

 

Borbala Koo: Cred că la nivelul societății suntem abia la începutul acestui acestei discuții. Sunt oarecum surprinsă că biserica nu încearcă să își adapteze nivelul de înțelegere și nivelul aspectelor pe care le promovează la stadiul actual de dezvoltare a societății. Suntem în aceeași paradigmă, cu totul și cu totul demodată, în care biserica face uz de o serie de informații care nu-și au rostul. Se aduc în discuție studii. Sigur, în momentul de față toată lumea poate face studii și de când cu era internetului, toată lumea poate publica studii.

 

Reporter: De ce credeți că este comportamentul sexual un subiect tabu?

 

Borbala Koo: Sunt multe alte subiecte care sunt tabu. Vă dau un exemplu care mie mi se pare extrem de relevant. Toată lumea acceptă că, în școală, copilul trebuie să învețe o serie de aspecte legate de igienă. Dar în niciuna dintre publicațiile care se folosesc pentru acest scop nu există nici un fel de descriere privitoare la igiena organelor genitale. Fiecare copil, și dacă ne place să recunoaștem și dacă nu ne place, pe lângă dinți, pe lângă mânuțe, are și organe genitale pe care el trebuie să învețe să și le întrețină în mod igienic corespunzător. Nu putem să ne așteptăm ca în familie toată lumea să știe să facă acest lucru așa cum trebuie datorită faptului că nici familia, nici adulții, foarte mulți dintre ei nu știu despre ce vorbim.

 

Reporter: Tocmai la familie făcea biserica apel să facă această educație sexuală, spunea că este cea mai îndreptățită. Cât de îndreptățită este?

 

Borbala Koo: Eu consider că familia nu este îndreptățită să facă această educație decât în măsura în care cei care sunt considerați educatorii din familie au nivelul de cunoștințe necesar pentru a face acest lucru. Și familia, din păcate tradițională, românească oferă o multitudine de exemple care pun sub semnul întrebării acest nivel de competențe. În continuare familia, părinții, își impun punctele de vedere asupra copiilor lor. Copilul trebuie să facă ceea ce-i spune părintele și dacă îi place și dacă nu-i place. Copilul trebuie să urmeze o cale profesională care, în foarte multe situații, este decisă pe părinte. De unde să știe părintele care este nivelul de dezvoltare emoțional și psihologic al unui copil? Unde a avut posibilitatea părintele, adultul român, să învețe acest lucru? Pentru că el nu a fost expus pe parcursul procesului lui educativ la niciun fel de informații în acest sens. 

 

Reporter: Spuneați că, în mod tradițional, educația sexuală se axează pe riscurile potențiale ale sexualității cum ar fi sarcinile neplanificate. Știm că România ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de mame adolescente. În condițiile acestea, pare cumva un lux să ne gândim să îi învățăm pe copiii să recunoască un abuz sexual înainte de a se proteja de o sarcină?

 

Borbala Koo: Trebuie să ne uităm la ce înseamnă violența împotriva copilului, trebuie să ne uităm la ce înseamnă violența domestică, trebuie să ne uităm la poziționarea femeii în familia tradițională, în care femeia trebuie neapărat să fie supusă și să facă ceea ce spune bărbatul și așa mai departe.  Necesitatea educației sexuale cuprinzătoare este, în momentul de față, o obligativitate dacă suntem într-adevăr preocupați de viitorul generațiilor tinere din acest moment. Altfel, se va întâmpla în continuare același lucru.  Fete tinere vor deveni mame, unele din păcate la vârste care sunt chiar de neconceput, vorbesc de 12 de 13 ani. Unele devin mame până la vârsta de 19 ani chiar nu o dată, au doi copii, au poate chiar trei copii. Care sunt contra-argumentele reale pe care le putem aduce în acest sens? Trebuie să înțelegem că orice educație se face în funcție de nivelul de înțelegere al celui care este expus procesului de educație. Nu putem, fără să știm, pur și simplu să chestionăm că se va intra la grădiniță sau se va intra în clasa întâia și în clasa a doua cu apologii și cu prezentări ale modului în care are loc actul sexual.

Întâi trebuie să cunoaștem un lucru pentru ca să ne putem forma o opinie dacă suntem de acord sau dacă nu suntem de acord. Ori tot ce văd eu demonstrează că, de fapt și de drept, vorbește în acest comunicat biserica despre lucruri pe care nu le cunoaște, îmi pare rău să fac această afirmație.

 

Reporter: Este România pregătită pentru educația sexuală în școli? Cine sunt specialiștii care ar trebui să le explice copiilor acest subiect?

Borbala Koo: Școala românească nu este pregătită pentru a introduce educația sexuală în toate școlile din România. Este nevoie de resurse umane competente care înțeleg despre ce se discută în cadrul educației sexuale, ori aceste resurse umane competente nu cred că sunt disponibile la nivelul fiecărei școli. Ca atare, este nevoie ca toți copiii și toți tinerii să aibă informațiile de care au nevoie pentru a avea o viață normală și o viață sănătoasă. În același timp, trebuie să ne gândim la modalitatea cum asigurăm accesul tinerilor la aceste informații în așa fel încât ei să le și înțeleagă, dar nu numai să le înțeleagă și să le aibă, dar și să le transpună în comportamentele lor de zi cu zi. Ca atare, răspunsul meu în continuare este că școala românească încă nu este pregătită pentru a introduce de mâine educația sexuală dar, dacă nu se începe cu maximă urgență pregătirea resurselor umane pentru a susține aceste ore de educație, dacă nu se gândește un plan, nu numai bine intenționat ci și aplicabil în realitate, atuncea și peste 10 ani discutăm despre același lucru.