Dr. Livia Davidescu, despre recunoașterea gărzilor ca vechime: ”Nu trebuie să fim nici ostracizați, nici compătimiți. Trebuie să putem funcționa optim"

dr_davidescu_bun.jpg

Image source: 
Facebook/Livia Davidescu

Mii de medici solicită autorităților să le recunoască gărzile ca vechime în muncă dar și scăderea vârstei de pensionare. Aceștia au semnat o petiție inițiată de medicul oftalmolog Livia Davidescu, de la Spitalul Județean de Urgență din Craiova.  Punctul de pornire a fost o listă cu peste 50 de medici care și-au pierdut viața în gardă sau după gardă. Trei inițiative pe această temă au fost depuse în Parlament. "Medicii sunt epuizați, statul român trebuie să ia măsuri legislative care să vizeze micșorarea vârstei de pensionare a medicilor care făc gărzi direct proporțional cu numărul de gărzi lucrate”, spune la RFI, medicul Livia Davidescu. Anul trecut, în numai 6 luni, patru medici au decedat în gardă, mai spune aceasta.     

Livia Davidescu: Punctul de pornire al acestei petiții a fost acela care a generat apariția listei cu medicii care și-au pierdut viața în gardă sau după gardă. Statistica fiind extrem de îngrijorătoare, pacienții fiind expuși în aceeași măsură ca și medicii la riscul de a avea în față un medic epuizat, în pragul burnout-ului, am considerat absolut necesar ca statul român să ia niște măsuri legislative care să vizeze micșorarea vârstei de pensionare a medicilor care fac gărzi, direct proporțional cu numărul de gărzi lucrate, dar nu mai mult de 5 ani. Nu vrem pensionarea anticipată. Vrem doar recunoașterea gărzilor ca vechime, lucru definit de Uniunea Europeană. Am pornit de la o situație reală. Anul trecut,  patru medici au decedat în gardă, în numai 6 luni. În gardă sau după gardă, în legătură cu garda, oameni în vârstă de 38 de ani, 44, 55 și 70 de ani. Cel de 70 era pediatru și era obligat să facă gărzi la Lipova, pentru că nu avea cine să acopere serviciul de urgență. Situația reală ne-a împins către ideea unor inițiative legislative în Parlament. Pentru a sprijini aceste inițiative legislative, am dorit să inițiem această petiție care să arate interesul colegilor noștri față de subiect. Într-adevăr, sunt peste 4.000 de semnături pe petiție. Este cea mai mare coagulare a medicilor în jurul unei idei din ultimii 30 de ani de democrație în România.

Reporter: Au fost peste 4.000 de medici care au semnat această petiție. Ce s-a întâmplat mai departe? Ați primit susținere din partea politicienilor?
Livia Davidescu: Da, politicienii medici din Parlament ne-au arătat susținerea lor prin inițierea a trei ințiative separate de legi diferite. Dumnealor au venit către noi, nu noi ne-am dus către ei. Toți trei au avut aceste inițiative pornind de la ei însăși, de la conștiința lor, de la faptul că sunt medici. Unii dintre ei chiar făcuseră gărzi, unii încă mai fac.

Rep: Ce s-a întâmplat cu aceste proiecte?

Livia Davidescu: Primele două proiecte, cel inițiat de Toni Ioniță și Adrian Wiener, au trecut de Senat cu vot negativ, dar să nu uităm că Senatul nu este cameră decizională, ci doar consultativă. Acum sunt în comisiile de la Camera Deputaților. Aici se va da votul decisiv. Cea de-a treia inițiativă a lui Florin Buicu este încă în stadiul de analiză, încă nu a ajuns la votul în plen. Este încă în comisiile din Senat. Aceasta a fost depusă mai târziu.

Rep: Ce simțiți? Credeți că acestea se vor concretiza într-o lege?

Livia Davidescu: Da, eu cred că da. Cred că se vor concretiza pentru că vorbim aici de voință politică, în primul rând. Avem inițiative și de la opoziție și de la putere. Cu siguranță lucrurile se vor aranja. Vreau să subliniez că nici noi, nici inițiatorii nu am dorit să dăm o tentă politică acestor demersuri, ci una tehnică, profesională. Nu vorbim de beneficii politice. Vorbim de realități care trebuie să fie punctate indiferent de culoarea politică. Este un demers transpartinic. Noi am ținut foarte mult să subliniem acest lucru.

Rep: Acest demers se adresează cu precădere medicilor care fac gărzi. Cum s-au raportat colegii dumneavoastră care nu fac gărzi? 

Livia Davidescu: Demersul este unul care vizează numai medicii care fac gărzi. Se raportează strict la ei. E vorba despre activitatea lor și de recunoașterea muncii lor. Cei care nu fac gărzi fie au sprijinit demersul, fie s-au arătat neinteresați de el. Dar sunt mulți dintre cei care n-au făcut gărzi sau nu fac gărzi, care ne sprijină. De exemplu, cei de la anatomopatologic, care nu fac gărzi și care ne sprijină în număr extrem de mare sau alte specialități. Important este că din acești 4.000 de medici, toți, indiferent de specialitate și-au arătat sprijinul. Este o coagulare fără precedent în lumea medicală. Vocile încep să se ridice. Oamenii încep să spună de ce au nevoie, iar sistemul se va restructura în funcție de sensibilitatea pe care o va avea societatea la aceste nevoi ale noastre.

Rep: Doamna doctor Livia Davidescu, dumneavoastră ați realizat anul trecut o listă cu medici morți în gardă sau după gardă. Puteți să ne reamintiți, vă rog, câți medici au fost?

Livia Davidescu: Am să vă spun numărul 53. Chiar dacă nu au murit imediat după gardă sau în timpul gărzii, acest număr este cel al medicilor care făceau gărzi și au decedat foarte devreme. Media de vârstă era undeva la 50 și ceva de ani. Nicio altă profesie nu mai are acest risc de mortalitate prematură. Noi riscăm să nu ajungem la vârsta pensionării. Peste tot în lume medicii sunt supuși stresului. În Germania, de pildă, speranța de viață este de 82 de ani, iar în cazul chirurgilor este de 65. Asta spun statisticile. În România încă nu s-au făcut studii, dar din ce am putut noi cerceta la nivelul nostru, noninstituțional, situația este și mai dramatică. Speranța de viață în România este undeva la 75 – 77 de ani, iar medicii de pe lista mea aveau 50 și ceva. Este devastator să vezi că un salvator de vieți este condamnat să moară cu 20 de ani mai devreme decît speranța de viață a populației pe care o salvează.

Rep: Ați vorbit despre fenomenul burnout. Cu ce probleme se confruntă medicii români?

Livia Davidescu: Eu pot să vorbesc despre mine. Din fericire, sunt într-un spital clinic județean de urgență unde lucrurile sunt privite dintr-o perspectivă mult mai bună. Este vorba despre un spital care deservește cinci județe unde ce am la dipoziție din punct de vedere logistic este foarte ok. Numai că ne izbim și noi de această lipsă a legislației, de această ambiguitate a legislației. Ne izbim de birocrație. Știți ce este pe primul loc în burnout ca și factor de stres? Pe primul loc ca și factor de stres pentru personalul medical este interacțiunea cu pacientul și cu aparținătorul. În toate studiile internaționale este vorba despre asta. Noi nu avem dezvoltată, la momentul actual, niciun fel de abilitate de comunicare cu pacientul și aparținătorul. Le facem la nivel instinctual. Nu avem niciun fel de curs care să ne învețe cum să interacționăm cu pacientul astfel încât să putem avea empatia maximă pe care am putea-o avea față de el, iar el să o perceapă ca atare. Și dacă vorbim despre empatie, știți cu câți oameni putem empatiza pe zi, ce spun psihologii? Între 6 și 8. Știți câte consultații obligatorii avem noi în ambulatoriu și în spital? 20. Dintr-odată situația reală nu se suprapune peste ceea ce spun studiile psihologice. De la numărul 8 încolo, toți ceilalți pacienți nu mai pot primi empatia. Așa suntem noi structurați ca oameni. Așa spune psihologia. Mi-aș dori foarte mult să ancorăm profesia medicală în parametri reali ai acestei voci. Vedem că din punct de vedere psihologic noi suntem supuși unui stres inimaginabil, iar răspunsul nostru poate să fie unul care să ducă la deces. Răspunsul organismului nostru poate să fie unul care duce la deces.

Știți câți medici sunt cu boli profesionale? Știți câți medici au hipertensiune, diabet, accidente vasculare? Cifrele sunt absolut îngrijorătoare. Mi-aș dori foarte mult să facem lumină în această direcție. Nu este vorba că ne autocompătimim. Este vorba că situația este din ce în ce mai dramatică. Este vorba că și doctorii sunt oameni. Mi-a plăcut în mod deosebit această frază spusă de un pacient. Constata că și doctorii sunt oameni. Da, suntem oameni, cu bune și cu rele. Suntem oameni și suntem supuși greșelilor. Nu trebuie să fim nici ostracizați, nici compătimiți. Trebuie să fim duși la un nivel la care să putem funcționa optim. De aceea este inițiativa. Nu este împotriva cuiva. Nu vine să favorizeze pe cineva. Vine să salveze viețile unor salvatori care, în serviciul de UPU, de exemplu, în 12 ore ajung să vadă 100 de pacienți. Vă dați seama ce înseamnă să vezi un pacient la 6 minute? Vă dați seama că în 6 minute trebuie să îi stabilești acelui om diagnosticul și tratamentul? Cât este de real, de eficient să crezi că ai putea să faci asta? În 6 minute de abia apucă să își scoată hainele și să vorbească cu tine. Iar tu trebuie să decelezi din cei 100 de oameni pe cei care sunt cu risc real de pierdere a vieții. De cele mai multe ori, aceștia sunt cei care nu sunt vocali. De exemplu, sunt cei cu hemoragii digestive care sunt într-o stare proastă și care nu pot să țipe. Sunt atâtea aspecte pe care ar trebui să le lămurim și atâtea aspecte pe care ar trebui să le abordeze Ministerul Sănătății încât, chiar este un foileton pe care l-am putea scrie. Aș vrea să mai aduc în atenție ceva. De 30 de ani încoace breasla noastră se chinuie să supraviețuiască, să își găsească drumul și demnitatea. Din ce în ce mai puțin reușim să ținem medici în țară. De ce? Pentru că la ora actuală nu numai salariile contează. Contează și climatul în care lucrezi.

Contează și siguranța ta din punct de vedere al malpraxisului, de exemplu. Ne dorim ca acest Colegiu al Medicilor, care este o instituție care ar trebui să vină în sprijinul nevoilor noastre, să își restructureze, să își reformeze întreaga structură și să ne ajute în fața tuturor autorităților ca să putem să ne recuperăm demnitatea și ca să putem să ne eficientizăm activitatea. Să aflăm și noi ce înseamnă din punct de vedere legislativ și din punct de vedere al legiuitorului actul medical, ce înseamnă garda. Niciuna dintre acestea nu sunt definite la ora actuală în legislație. Vă imaginați cam ce vid legislativ avem? Chestiunea cu gărzile ne-a făcut să ne dăm seama ce vid legislativ este în domeniul medical. Din fericire, există voință politică să se rezolve lucrurile acestea. Nu mă refer la un partid anume. Toate sunt conștiente că așa nu mai merge. Nu se poate să avem o lege sanitară care să aibă mii de amendamente. Trebuie să avem o structură pe care să se grefeze abolut toate nevoile noastre.

Rep: Știți că la un moment dat se spunea că dacă se acceptă această pensionare înainte de termen a medicilor atunci spitalele vor rămâne fără medici. 
Livia Davidescu:
Este o temă nereală. Nu s-a făcut niciunde niciun fel de studiu prospectiv să se vadă cine ar fi cei care și-ar dori pensionarea. Pensionarea este una opțională în acest proiect. Pe de altă parte, am luat de la Institutul Național de Statistică niște date care ne indicau faptul că între 55 și 65 de ani avem în sistemul public și privat cam 10.000 de medici. Presupunând că ar vrea absolut toți să se pensioneze la 55 de ani, deși acest lucru nu e real, gândiți-vă că în fiecare an rezidențiatul este dat de către 5.000 de medici. În doi ani s-ar acoperi acest deficit. 

 

Medicul Livia Davidescu, în dialog cu Mirela Dădăcuș
290

Facebook comments