Marșul „Împreună pentru siguranța femeilor!”, centrat pe nevoia de protecție a victimelor

transcena.jpg

Image source: 
Facebook / Asociația Transcena

Sâmbătă, de la ora 15, are loc în București marșul „Împreună pentru siguranța femeilor!” Participanții vor pleca din Parcul Colțea, zona Piața Universității, spre Piața Victoriei și vor purta cu ei mesajul NU EȘTI SINGURĂ! Pentru prima oară, organizatorii atrag atenția asupra unei noi forme de violență: atacul la care este supus dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp. Andreea Orosz a stat de vorbă cu Mihaela Săsărman, de la Asociația Transcena, unul dintre organizatorii marșului, despre mesajul pe care vor să-l transmită participanții.

Mihaela Săsărman: Vrem să păstrăm atenția centrată pe nevoia de protecție a victimelor violenței domestice. Într-adevăr, am obținut această realizare foarte mare, să schimbăm legea care privește prevenirea și combaterea violenței domestice, în sensul de a introduce o măsură de  protecție pentru victime. Sunt și alți pași de care este nevoie și care trebuie avuți în vedere. Următorul cel mai important lucru este că avem neapărată nevoie de finanțare pentru adăposturi și finanțare pentru punerea în funcțiune a sistemelor de supraveghere prin brățări electronice.

Reporter: Sunt lucruri pe care le cereți de foarte mult timp. Numai eu am discutat de nu știu câte ori despre acest subiect. Și totuși, pare că nu se schimbă nimic. Se schimbă?

M.S: Pare că nu se schimbă nimic. Schimbările sunt mai lente, dar, totuși, putem să vă spunem lucruri pe care le-am remarcat și care sunt pozitive. În primul rând, faptul că instituțiile responsabile, mai ales agenția națională, dar și inspectoratul general de poliție, sunt foarte sensibile la subiect. Putem spune pentru prima dată, în ultimii doi ani, de când facem noi advocacy, că, în special poliția, este sensibilă la subiect și din întâlnirile noastre cu persoane care lucrează, mă refer acum la polițiști, am putut constata că foarte multă lume cunoaște limbajul, înțelege problemele. Putem avea discuții de tipul foarte tehnic în legătură cu situațiile, cu posibilele piedici, cu soluțiile. Acestea sunt progrese mai puțin vizibile, dar sunt extrem de importante. Ele vor duce la progresele vizibile.

Rep: Văd că marșul pe care îl organizați „Împreună pentru siguranța femeilor”, marșul de sâmbătă, are ca principal mesaj „Nu ești singură”. Către cine trebuie să ajungă acest mesaj?

M.S: Către toate persoanele care cred sau știu că sunt victime ale violenței domestice. Un lucru foarte important în strategia agresorilor este izolarea. Femeile care sunt victime sunt de foarte multe ori izolate de familie, de prieteni, de mediul social, de mediul profesional și ajung să creadă ceea ce spune agresorul despre ele, că nu sunt bune de nimic, că sunt niște persoane slabe, dependente, incapabile să se descurce singure. Ideea că nu sunt singure este foarte importantă pentru a crede că există cineva la care pot apela. Nu înseamnă numai noi, ONG-urile, sau numai poliția sau numai sistemul de suport social. Înseamnă orice persoană din comunitate care este înțelegătoare și care poate să acorde și un pic de ajutor, care este extrem de important, pentru cineva care vrea să iasă dintr-o relație abuzivă.

Rep: Ce mi-a atras atenția, spre deosebire de alți ani, este faptul că anul acesta protestul se concentrează și pe un alt aspect foarte sensibil. Am văzut că trageți un semnal de alarmă asupra atacului la care este supus dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, în contextul în care asistăm la un val de conservatorism atât în Europa, cât și în România, care are pe agendă restrângerea dreptului la avort și accesul la mijloace de contracepție. Dumneavoastră spuneți că este tot o formă de violență împotriva femeilor.

M.S: Cu siguranță, pentru că orice interzicere, orice încălcare a drepturilor femeii de a avea o viață de persoană independentă și care decide singură ce vrea să facă este, de fapt, o formă de violență. Dacă nu și prin simplul fapt de o împinge pe femeie într-o zonă de viață pe care ea nu și-o dorește, atunci, prin faptul de a-i comanda, de a o obliga să îndeplinească un singur rol în societate. Sau, cum fac alte persoane, care spun că (femeia) este și o mamă perfectă și o gospodină perfectă și o profesionistă perfectă. Poate că femeile doresc să aleagă unul sau două din aceste roluri. Altele vor să le aleagă pe toate trei. Foarte bine, dar este dreptul lor să decidă. Atunci, practic avem de-a face cu o formă de violență.

Rep: Dumneavoastră, ca organizație, ați perceput că pe acest subiect sensibil au început să se facă tot mai multe presiuni?

M.S: Da, noi am înregistrat sub diverse forme, fără să facem o monitorizare centralizată în rețeaua noastră, situații în care fie avortul este refuzat, fie accesul la avort este limitat, fie femeia respectivă este cumva forțată să facă o conciliere, să se mai gândească că poate totuși nu vrea asta, cu aducerea unor argumente prezentate injust. Fiecare femeie se gândește. Nu este un lucru ușor să faci un avort. Pentru nimeni nu este un lucru ușor. Dacă o femeie decide să facă asta, s-a gândit bine și își asumă.

Rep: Și de multe ori vorbim și despre persoane foarte tinere.

M.S: Atunci este cel mai grav, pentru că se abuzează de faptul că sunt impresionabile, că nu au foarte multă experiență și au fost obișnuite să se supună autorității.

Rep: Și nu au foarte multe opțiuni.

M.S: Se profită de acest aspect.

Câteva cifre oficiale privind acest fenomen: 26% din omoruri au avut loc în familie în 2017. Din peste 36.000 de fapte de violență în familie sesizate anul trecut, au ajuns în instanță doar 4% dintre agresori. Datele din 2014 mai arată că o femeie din 4 a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său.

Mihaela Săsărman, de la Asociația Transcena, despre nevoia de protecție a victimelor violenței domestice