Pagina de istorie: Fericitul Vladimir Ghika, prințul care a devenit marele vagabond apostolic

vladimir_ghika.jpg

Image source: 
Facebook / public domain

În 16 mai se împlinesc cinci ani de când monseniorul Vladimir Ghika a fost ridicat la cinstea altarelor. El a fost una dintre cele mai impresionante și mai originale figuri din istoria românilor. Coborâtor direct din Regii Franței și din Principii Moldovei, Vladimir Ghika și-a dedicat viața săracilor și celor suferinzi din Africa, Asia, America de Sud, Australia sau Europa și a sfârșit într-o temniță comunistă, în care a murit pentru credință.

Vladimir Ghika este unul dintre cei mai interesanți sfinți contemporani. El s-a născut în anul 1873 la Constantinopole. Tatăl său, Ioan Grigore Ghica, era ambasadorul României în Imperiul Otoman. Pe linie paternă, Vladimir Ghika era nepotul ultimului principe domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Tatăl său a fost ministru de Externe și de Război al României, iar fratele său, Dimitrie Ioan Ghica, a fost și el ministru de Externe. Mama lui Vladimir Ghika, Alexandrina Moret de Blaremberg era descendenta Regelui Henri cel Mare, rege al Navarrei și al Franței.

Vladimir Ghika a fost botezat în Biserica Greco-Ortodoxă. În 1878, a fost trimis la Toulouse, în Franța, unde a fost dat în grija unei familii protestante. A rămas în Franța pentru a studia la Facultatea de Științe Politice de la Paris, apoi a mers la Roma pentru a studia Teologia și Filosofia sub îndrumarea dominicanilor. În anul 1902, a decis să se unească cu Biserica Romei.

Vladimir Ghika mărturisea că a devenit fiu al Sfintei Biserici Catolice ca să poată fi un mai bun ortodox. Dorința sa cea mai mare era să devină preot sau călugăr. Însă Papa Pius al X-lea a vrut să vadă dacă această dorință este mai mult decât un capriciu al tânărului intelectual de viță regală și princiară și i-a cerut să se dedice apostolatului în calitate de laic.

Vladimir Ghika și-a luat în serios misiunea și a început să îi ajute pe cei suferinzi. Operele sale de caritate l-au dus la București, Paris, Roma, Tokyo, Sydney, Buenos Aires, dar și în Africa, motiv pentru care, în glumă, Papa îl numea ”marele vagabond apostolic”.

În România, Vladimir Ghika a fondat primul dispensar gratuit din București, apoi spitalul Sfântul Vincențiu de Paul și un serviciu de ambulanță. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, i-a îngrijit pe bolnavii de holeră din lagărul de la Zimnicea. În timpul Primului Război Mondial, se afla în Italia, unde s-a ocupat de răniții de război.

După prima conflagrație mondială, în 1923, cardinalul Parisului, Louis-Ernest Dubois, l-a hirotonit preot. Vladimir Ghika a primit facultatea de biritualism, adică putea celebra slujbele atât în rit latin, cât și în rit bizantin. A primit o parohie săracă, cu mulți comuniști, în suburbia pariziană Villejuif. A reușit să se ocupe de enoriașii săi în mod exemplar, iar în 1930 a fost numit rector al Bisericii Străinilor din Paris.

În 1939, monseniorul Vladimir Ghika s-a întors în România și a rămas în București și în timpul bombardamentelor din al doilea război mondial, pentru a-i ajuta pe suferinzi. La începutul anului 1948, Vladimir Ghika se afla în trenul care îl ducea în exil pe Regele Mihai I, dar în ultimul moment a coborât din tren, pentru că și-a dat seama că vocația sa era în București. A continuat să slujească greco-catolicii din București și după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma.

În 1952, a fost arestat de Securitate. A fost torturat la Jilava, unde a murit în 16 mai 1954. În 2013, Papa Francisc a decis să îl beatifice pe sfântul român. Fericitul Vladimir Ghika este serbat în fiecare an în ziua în care sufletul său s-a înălțat la Cer, în 16 mai.

 

Rămâneţi alături de noi la pagina de istorie pentru a afla poveşti din trecut, dar şi pentru că presa de azi este ciorna istoriei de mâine.

Ascultați rubrica ”Pagina de istorie” în fiecare zi, de luni până vineri, dimineața de la 8.30 și de la 9.55 și după amiaza de la 17.20, numai la RFI România

Toate edițiile rubricii Pagina de Istorie: http://www.rfi.ro/tag/pagina-de-istorie

Rubrica Pagina de istorie din 16 mai 2018
1079

Facebook comments