Cu Susan Faludi despre fluiditatea identității în era crispării și a fanatismelor identitare

susan.jpg

Susan Faludi este scriitoare și jurnalistă americană, laureată a Premiului Pulitzer în 1991
Susan Faludi este scriitoare și jurnalistă americană, laureată a Premiului Pulitzer în 1991
Image source: 
youtube.com

Susan Faludi, laureată a premiului Pulitzer, este autoarea unui număr de cărți de răsunet și succes comercial, printre care RIPOSTA: Războiul Nedeclarat Împotriva Femeilor Americane, ÎNȘELAT: Trădarea Bărbatului American și TEROARE ÎN VIS: Mit și Misoginie Într-o Americă Nesigură.

ÎN CAMERA OBSCURĂ, volum apărut la editura Henry Holt,  duce aceste tematici controversate la un nou nivel de emoție,  intensitate și complexitate. Este vorba, de aceasta data, de o fascinantă istorie familială avându-l ca protagonist pe tatăl autoarei.

Eroul devenit eroină a acestei cărți este Istvan Friedman, care apare pe parcursul narațiunii și sub alte înfățișări nominale și pronominale. Între un tată al voalării și retușului (în America retușase fotografii la concernul de presă Conde-Nast)  și o fiică (jurnalista) a dezvăluirii și transparenței, se stabilește o relație conflictuală dar și simbiotică. Înțelegerea celuilalt devine auto-înțelegere, călătoria autoarei spre esența destinului patern este una asimptotică, orchestrând paradoxurile istoriei și cele intime, personale, într-un continuu dans contrapunctic. Istoriile se întrepătrund și rezonează. Neîntrerupta metamorfoză a tatalui ei, din ungur în brazilian în american și înapoi în ungur, din evreu în creștin  și înapoi,  din victimă în votant pentru descendenții ideologici ai călăilor, și în final din bărbat în femeie, arată o altă fațetă a identității, fluiditatea ei.  Motiv pentru care ÎN CAMERA OBSCURĂ este, în această epocă a crispărilor și fanatismelor identitare, o carte necesară și salutară.

Susan Faludi:  Tata a fost o multitudine de oameni.  Poate fi înțeles, parțial, ca om care a trecut printr-o serie de crize de identitate legate de momente istorice definitorii.  În epoca interbelică, a avut o viață de privilegii ca fiu unic al unor părinți evrei bogați din Budapesta. În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, când o bună parte a familiei noastre din Ungaria a pierit în Holocaust, a ajuns vagabond, trăind pe strazi,  supraviețuind sub o  identitate falsă de creștin și purtând o brasardă fascistă furată. După război s-a reinventat în alte chipuri, trăind la Copenhaga, apoi în Brazilia unde a făcut carieră ca foto-documentarist, și în SUA,  unde s-a transformat în american get-beget și cap de familie autoritar.  Când această din urmă identitate s-a făcut țăndări, s-a întors în Ungaria, unde a devenit patriot de dreapta. În sfârșit, în 2004, a plecat în Tailanda, unde s-a lepădat, pe cale chirurgicală, de identitatea-i sexuală, devenind femeie.

Reporter: Trebuie să fi fost un șoc această transformare de o incredibilă radicalitate. Istvan Friedman, care și-a maghiarizat numele de familie în Faludi după război și apoi prenumele în Steven după venirea în America, Steven Faludi deci,  patriarhul "cu vederi falocratice", întruchiparea masculinității în forme paterne clasice, a devenit Stefanie/Stefi.

Susan Faludi: Să nu uităm că tatăl meu avea atunci 76 de ani. Apoi,  eram înstrăinați, el și cu mine, de mai bine de un sfert de secol. Se izolase practic atât de familia în care a crescut cât și de mine, de fratele meu și de mama. În copilăria mea fusese într-adevăr un "macho",  arțăgos, agresiv și în final violent fizic. Se înțelege deci de ce mesajul electronic pe care mi l-a trimis în 2004,  "Dragă Susan, am vești interesante: am decis că nu mai pot juca un rol, cel de mascul agresiv, în care nu m-am recunoscut niciodată", m-a luat complet prin surprindere. A fost începutul încercării de a descifra misterul său. La câteva luni după acel mesaj am plecat la Budapesta, unde am demarat proiectul de regăsire familială și de înțelegere a vieții tatălui meu.

Reporter: ÎN CAMERA OBSCURĂ este un exercițiu de non-ficțiune simfonică, în care asumarea noii identități feminine de către tatăl dvs. intră în rezonanță cu alte tranziții familiale și paterne, de ordin religios sau politic, și cu tranziția Ungariei înseși, angajată într-o căutare febrilă și redefinire milenară a identității.

Susan Faludi:  De la început, și ori de cite ori îl vizitam, eram conștientă că asist la crize de identitate paralele, cea a tatalui meu pe terenul genului, cea a Budapestei și Ungariei în ansamblul ei în plan cultural-istoric: redefinirea a ceea ce înseamnă a fi ungur. În perioada aceea Ungaria era un caz-școală a modului în care criza identității poate s-o ia complet razna. În loc să se confrunte cu probleme grele, înrădăcinate, cu realități dureroase, națiunea a îmbrățișat o identitate maghiara contrafăcută, o fantezie a națiunii martirizate, etern-suferinde, o narațiune plină de autocompătimire și melodramă. Adoptarea acestei identități factice a împins țara până aproape de neofascism, cu toate elementele sale statale clasice.

Reporter: În 2010, partidul atunci de extrema-dreaptă Jobbik obținea același procent de sufragii ca fasciștii Crucilor Cu Săgeți în 1939, iar Fidesz, gruparea naționalistă pentru care de altfel tatăl dvs. a votat în 2010 și 2014, domină scena politica maghiară. Să revenim însă la identitate. Cum subliniați în carte, există un concept esențialist, totalist, al identității ca esență imuabilă. E un totalism care alunecă ușor în totalitarism,  care ne-a adus, în forma sa scelerată "abatorul nazismului exterminaționist" și care a secretat, mai aproape de noi, identitarismele hipertrofiate care sunt  jihadismul sau trumpianismul.

Susan Faludi:  Ce-i de fapt identitatea, ce alegi să fii, sau ceva de care nu poți scăpa? Răspunsul corect este: ambele. Cred că noțiunea modernă de identitate este foarte egocentrică. Este văzută, identitatea, ca un fenomen exclusiv individual, lăuntric. "Adevăratul eu", între ghilimele s-ar afla, în această viziune, în străfundurile ființei, de unde trebuie extras. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o lucrând la această carte este măsura considerabilă în care experiențele personale sunt influențate de factori exteriori, colectivi, de toate forțele care ne depășesc. În cazul tatălui meu, cine a fost este indisolubil legat de biografia sa, de istoria națiunii în care a crescut, de toți factorii exteriori asupra cărora n-a avut control. Propria mea identitate a fost, la rândul ei, profund îmbogățită, amplificată în cursul documentării pentru carte, prin re-conectarea  cu tatăl meu, cu mediul său național natal, cu familia paternă pe care n-o cunoscusem până atunci. Această experiență mi-a oferit o perspectivă nouă asupra marelui câmp de bătălie al epocii noastre care este conflictul identitar, conflict care deformează politica pe tot globul, fie că vorbim de Brexit, de Trumpianism sau de ISIS. M-am gândit mult, urmărind acest conflict global, la faptul că identitatea este un zeu Ianus, o realitate cu două fețe. Te poate elibera, sau poate fi xenofobică, hiper-naționalistă, o tentativă de a crea un ALTUL, un străin ce poate fi demonizat și învinuit pentru propriile-ți probleme.

 

Toate interviurile realizate de corespondentul RFI în SUA, Radu Tudor: http://www.rfi.ro/tag/interviu-sua

Ascultă: Susan Faludi despre fluiditatea identității în era crispării și a fanatismelor identitare