(Reportaj RFI) ”Se poate ajunge la o revoltă a tătarilor din Crimeea”

tatar.jpg

Liderul tătarilor refugiați la Kherson, Alim Suleimanov

Sunt aproape patru ore de condus din Odessa și până în Kherson, la vărsarea fluviului Nipru în Marea Neagră, nu departe de ceea ce este acum granița dintre Ucraina și Crimeea ocupată de Rusia. Drumul, mărginit în cea mai mare parte de copaci și vegetație deasă, traversează o câmpie nesfârșită. Până la anexarea Crimeei de către Rusia, era principalul drum turistic spre stațiunile din frumoasa peninsulă de la Marea Neagră. Azi, la mică distanță de Kherson, se află noua frontieră stabilită prin forță.

În acest oraș cenușiu și-au găsit refugiul mii de tătari crimeeni, fugiți de sub ocupația rusă. Liderul tătarilor refugiați la Kherson, Alim Suleimanov, conduce și un post de radio online (”Kuresh” – ”lupta”) unde, în fiecare seară, câțiva tineri voluntari produc emisiuni menite a le menține moralul și a-i informa pe conaționalii rămași sub ocupația rusească.

Postul de radio a apărut datorită unui grant din partea guvernelor britanic și polonez.

Tragedia tătarilor crimeeni a început, în primăvara anului 1944.  Armata Roșie a recucerit atunci peninsula din mâinile armatelor germană și română, iar Stalin și-a propus să termine cu populația autohtonă de tătari, pe care i-a bănuit de colaborare cu trupele Axei.

Tătarii au fost adunați pe parcursul a doar trei zile, în luna mai 1944 și deportați în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Aproape jumătate au murit în primul an, din cauza bolilor sau de foame.

În anul 1989, regimul lui Gorbaciov le-a permis tătarilor să se repatrieze. Dar și-au găsit casele și terenurile ocupate. Au fost nevoiți să-și reia viața de la zero pe pământul natal și să locuiască la început în adăposturi improvizate sau bordeie săpate sub pământ.

Acum, problemele revin, odată cu ocupația rusă, ne spune Alim Suleimanov.

”Situația tătarilor rămași în Crimeea se agravează pe zi ce trece”, spune Suleimanov. ”Nu am reușit să ajungem la vreo înțelegere cu ocupanții și ei au trecut în ultimul timp la măsuri tot mai dure. Disparițiile de oameni sunt la ordinea zilei. Printre persoanele dispărute în ultimele zile se află și Elchin Ibrahimov, secretarul general al Congresului Tătarilor Crimeeni. Alaltăieri, o fată a fost violată și omorâtă, iar ocupanții pretind că ar fi vorba despre conflicte locale. Chiar azi dimineață a mai fost găsită o fată strangulată. Sigur, unele evenimente pot fi puse pur și simplu pe seama criminalității, dar statisticile din ultima vreme ne arată că se întâmplă și altceva. Nu exista un asemenea fenomen înainte de ocupația rusă”.

Odată cu declararea independenței de către Ucraina, tătarii din Crimeea și-au reluat organizarea lor tradițională, așa cum data de la prima lor republică, fondată imediat după căderea Imperiului Țarist, în 1918 și desființată imediat de Rusia Sovietică. Un organism executiv, Mejlis, se ocupă de treburile curente, fiind investit de un congres ales de către membrii comunității. Această formă de organizare a fost  menținută în cadrul Ucrainei dar desființată de ocupația rusă. Azi, din 35 de membri ai Mejlisului, 8 au plecat din Crimeea, în Ucraina, restul au rămas, viața fiindu-le permanent pusă în pericol. L-am întrebat pe Alim Suleimanov de ce Rusia nu tolerează această formă de organizare.

”E destul de greu pentru cineva cu mentalitate europeană să înțeleagă aceste lucruri. Dar rușii nu pot concepe că poate exista cineva care să gândească altfel decât ei. Dacă gândești altfel, pur și simplu înseamnă că le ești dușman. Tătarii s-au opus din primul moment ocupației ruse, iar situația se tensionează tot mai mult. Dacă lucrurile vor merge în aceeași direcție, atunci este foarte probabil că se va ajunge la o revoltă generalizată. După cum ne arată și imaginile video transmise de acolo, la funeraliile uneia dintre fetele omorâte acum câteva zile au participat mii de oameni. Tătarilor le sunt interzise toate adunările publice în Crimeea. Și manifestarea de marcare a 72 de ani de la deportările staliniste a fost interzisă. Funeraliile sunt singurul prilej cu care oamenii se pot aduna fără a fi opriți de autorități și de aceea și numărul mare de oameni care participă. Republica noastră a fost creată în 1918, dar a rezistat câteva luni. Bolșevicii i-au împușcat pe toți membrii mejlisului. Vedeți, ei spun acum că Peninsula Crimeea este rusească, dar noi suntem populația băștinașă acolo. Noi sperăm că prin menținerea presiunilor internaționale la adresa Rusiei, adevărul istoric se va restabili și Peninsula Crimeea va reveni în componența Ucrainei”.

Mâna lungă a Rusiei ajunge, evident, și până la Kherson. La plecarea din postul de radio am putut vedea urmele grenadei care a explodat chiar în fața intrării, acum câteva săptămâni. Nu se cunosc autorii atacurilor. Apoi, propaganda rusă lucrează. Populației autohtone din Kherson i se  spune că va fi islamizată, odată cu instalarera aici a refugiaților tătari. Și nici nu este greu să se transmită astfel de mesaje, câtă vreme mediile de informare rusești sunt prezente din plin în regiune.

Reportaj realizat cu sprijinul ”The Black Sea Trust for Regional Cooperation”, un proiect al German Marshall Fund