Alegerile din 25 mai: Belgia şi o nouă criză politică

bdw.jpg.h380.jpg.568.jpg

Bart De Wever

În 2011, Belgia a bătut recordul mondial pentru longevitatea unei crize politice. Un guvern, care se află şi acum la cârma ţării, a fost format după 541 de zile de negocieri, el este condus în premieră după jumătate de secol de un francofon, socialistul Elio Di Rupo. Alegerile din 25 mai, europene şi federale, ar putea aduce o nouă criză la baza căreia s-ar afla din nou partidul naţionalist flamand N-VA şi al său lider Bart De Wever. Acesta nu concepe că Belgia ar mai putea exista într-o UE puternică.

Corespondenta RFI la Bruxelles Mihaela Gherghişan:

Bart De Wever nu mai este cel care câştiga 30% din voturi în Flandra în 2010. Grăsuţ, jovial, inteligent, dar cam greoi, Bart cel din 2010 pierdea funcţia de Prim Ministru.

Atunci, recunoscut ca învingator în Nordul ţării, el era cât pe ce să fie chemat la masa negocierilor pentru formarea unui guvern.

Adversarii săi politici şi regele Albert II se temeau însă de programul partidului condus de De Wever, care în punctul unu stipulează că Belgia ar trebui destrămată. O splendidă Republică a Flandrei ar trebui să se nască în urma desprinderii de săraca şi urâta Wallonie.

De aceea, lui Bart i s-a oferit atunci, printr-o manevră de geniu a lui Albert II,  doar un post de informator al Regelui în cursul negocierilor, un fel de mediator. El a deţinut această funcţie puţin timp, a fost urmat de alţii iar Belgia nu a avut un guvern stabil decât 541 de zile mai târziu.

Acum, voturile flamande sînt râvnite de un Bart De Wever slăbuţ şi care se arată în plină formă, în ciuda diferitelor spitalizări recente. Din 2013, el este şi primarul oraşului Anvers, oraşul care adăposteşte majoritatea naţionaliştilor.

Cu  50 de kilograme în minus şi cu o figură de june prim (are doar 43 de ani), Bart cel din 2014 este hotărât să devină Prim Ministru.

Primul lucru pe care-l va face, în baza celor anunţate, este să transforme statul federal într-o confederaţie, după modelul elveţian. Aceasta ar da regunilor o autonomie aproape totală.

Confederaţia ar regionaliza bugetele, inclusiv pe cele ale fondurilor sociale şi de educaţie, pe cele economice, etc, lăsînd Wallonia să se descurce singură, fără a mai fi permanent susţinută de Flandra.

Într-o dezbatere televizată care-l opunea socialistului francofon Paul Magnette, Bart De Wever a acuzat recent  Wallonia de tendinţe de stânga care nu fac decât să pericliteze  prosperitatea istorică a Flandrei.

"Dacă vreţi s-o luaţi la stânga, n-aveţi decât! i-a spus el lui Paul Magnette.  Dar pe noi lăsaţi-ne să alegem confederaţia. De ce ne blocăm unii pe alţii în continuu?"

Ce-i drept, imaginea Walloniei este cea a unei regiuni sărace şi lipsite de ambiţie, complet subvenţionată de la nivel federal. Aici există familii de şomeri din tata în fiu menţinute la limita subzistenţei de finanţările lungilor guvernări socialiste.

Toate acestea, spun flamanzii, s-au făcut pe spezele omului muncii din Flandra care n-a aşteptat vreodată să i dea de mâncare, ci a muncit.

Această descriere a situaţiei era adevărată în urmă cu un deceniu. Între timp, lucrurile sînt nuanţate, întrucât Wallonia încearcă să -şi schimbe imaginea iar Flandra, odinioară leagăn al industriei belgiene, şi-a pierdut mult din potenţial.

Tot în Flandra, unde imigraţia nu este încurajată, populaţia îmbătrâneşte, forţa de lucru are de suferit.

Apoi, strict politic vorbind, Bart De Wever prezintă ideile propriului său partid ca fiind cele ale întregii suflări flamande, or există şi alte partide în Nord care nu văd problema la fel. Este ceea ce i-a răspuns Paul Magnette lui De Wever, anume că ascensiunea partidului său poate fi blocată de socialiştii flamanzi sau chiar de creştin-democraţi, politiceni cu viziuni mai conciliante.

La nivel european şi în ciuda tuturor aşteptărilor, N-VA a lui Bart De Wever este aliată cu ecologiştii flamanzi cu care au făcut o alianţă în sânul Parlamentului European. La nivel naţional însă, N-VA este un partid izolat, care s-a hrănit în 2010 din voturile smulse creştin-democraţilor.

Scenariul s-ar putea repeta însă, iată de ce se tem belgienii, mai ales cei din sud. Ultimele sondaje de opinie arată că 25% dintre flamanzi vor vota pentru Bart De Wever.

Orice mediere politică în Belgia trece prin Rege, iar acesta nu mai este Albert II , ci fiul său Philippe, care nu are nicio experienţă în gestionarea crizelor. Recent, el şi-a concediat şi consilierul, cel care în 2010 i-a blocat lui Bart De Wever ascensiunea spre funcţia de Prim Ministru.

Toate elementele par reunite pentru ca, după 25 mai, N-VA să obţină din nou un scor important şi pentru ca ţara să fie aruncată într-o criză fără precedent.
 

Material realizat de corespondenta RFI la Bruxelles, Mihaela Gherghişan
323

Facebook comments