VIDEO Împotriva rasismului la Musée du Quai Branly: „Inventarea omului sălbatic”

01-afisul-expozitiei.jpg

Afişul expoziţiei

La Musée du Quai Branly din Paris s-a dechis recent o interesantă expoziţie intitulată Inventarea - exhibarea - omului sălbatic. Până în iunie 2012, sunt prezentate publicului picturi, sculpturi, afişe, cărţi postale, filmele care au permis occidentalilor să „descopere” şi să „exhibe” timp de cinci secole alţi oameni decât cei albi. Un gen de „popularizare” care ar sta la originea rasismului, încearcă să ne explice organizatorii.

La Musée du Quai Branly din Paris s-a dechis recent o interesantă expoziţie intitulată Inventarea - exhibarea - omului sălbatic. Până în iunie 2012, sunt prezentate publicului picturi, sculpturi, afişe, cărţi postale, filmele care au permis occidentalilor să „descopere” şi să „exhibe” timp de cinci secole alţi oameni decât cei albi. Un gen de „popularizare” care ar sta la originea rasismului, încearcă să ne explice organizatorii.

Vasile Damian a vizitat sălile expoziţiei şi a cules o serie de impresii:

Aproape un miliard de vizitatori au fost fascinaţi din 1800 până în 1958 de acest fenomen de succes denumit impropriu „spectacole exotice”. 35.000 de figuranţi - oameni de culoare, negri, indieni, asiatici dar şi bolnavi, oameni cu deformaţii congenitale au fost scoşi la vedere, arătaţi în bâlciuri, expoziţii coloniale, circuri sau diverse alte săli de spectacole.

Inventarea omului sălbatic scoate la lumină aceşti oameni, bărbaţi, femei, copii, veniţi din Africa, Asia, Oceania şi America de Sud în Occident pentru a fi exhibaţi. Fenomenul a luat naştere în curţile regale ale secolului al XVI-lea. Lui Henric al II-lea i se prezintă la Rouen zeci de indieni aduşi din Brazilia, se vorbeşte astfel de cel mai mare tablou viu al epocii. Puţin mai târziu, Omai este adus din Pacific la curtea regelui Angliei. Doi ani mai târziu, îmbrăcat în straie occidentale şi educat „à l'anglaise”, respectivul este dus înapoi în insula sa de însuşi căpitanul Cook.

Odată cu noţiunea de sălbatic se conturează şi primele stereotipuri rasiste: frontiera între exotic şi monstruos, între ştiinţă şi voyeurism, între exhibare şi spectacol, se estompează. Graţie celor peste 600 de opere şi filme prezentate în expoziţia de la Quai Branly, vizitatorul poate înţelege mai bine cum aceste spectacole - mijloace de propagandă, totodată ştiinţifice dar şi sursă de diverstisment - au format părerea şi felul occientalului de a-l privi pe celălalt, celălalt fiind omul diferit prin rasă, dar şi comportament sau deformaţiile sale - pitic, urais, siamez, păros şamd.

Expoziţia este împărţită în mai multe „capitole”. Mai întâi asistăm la descoperirea sălbaticului odată cu descoperirea de noi tărâmuri îndepărtate. Colonizarea acestor teritorii este însoţită de aducerea acasă a unor specimene din noile popoare, africane, sud-americane sau asiatice.

„Monştrii şi exoticii” sunt apoi clasaţi, ierarhizaţi. În secolul al XIX-lea se creează mulaje, în particular graţie unui aparat numit „cefalometru”, care tinde să ne explice cum albii au craniul mai mare şi deci sunt mai dezvoltaţi decât restul lumii. Negrii apar pe penultima treaptă a evoluţiei, înaintea maimuţei. Anomaliile fizice şi psihologice sunt şi ele obiecte de spectacole, la fel ca şi particularităţile geografice. Americanul Barnum este cel mai elocvent reprezentant al acestei puneri în scenă.

Parcursul expoziţiei de la Quai Branly se termină cu un filmuleţ realizat special pentru manifestare de artistul Vincent Elra. Intitulat „Cine este sălbaticul tău?”, înlănţuirea de secvenţe şi mini-interviuri îţi arată homosexuali, handicapaţi mintali, bătrâni, oameni de culoare şi... o ţigancă, fiecare spunându-şi oful. La ieşirea din sală părerile sunt unanime: „Felul în care omul a fost exploatat în trecut este prima învăţătură de minte. Noroc că e de domeniul istoriei...”, spune un vizitator.

 

 

E interesant să descoperi cum s-a construit imaginea străinilor de-a lungul secolelor. E o retrospectivă foarte bună de pe urma căreia am învăţat lucruri”, îmi spune o turistă canadiană. „E ceva care mi se pare atât de anormal, că oamenii au putut să se comporte astfel, încât m-a deranjat foarte mult şi n-am putut să mă uit la tot filmul”, îmi mărturiseşte şi un domn în vârstă, trăit mulţi ani în Africa.

Cei mai tineri dintre vizitatori au, fireşte, o viziune şi mai acută: „Expoziţia te face să te gândeşti cum a luat naştere rasismul. E foarte bine făcută, filmuleţele pedagogice sunt excelente şi ieşi puţin emoţionat din sală”, spune un tânăr.

În încheiere să notăm numele curatorului expoziţiei Inventarea - exhibarea - omului sălbatic: este vorba de Lilian Thuram, celebru fotbalist francez de culoare, devenit patronul fundaţiei care-i poartă numele şi care îi educă pe copii împotriva rasismului.

Vasile Damian, Reportaj RFI: Inventarea omului sălbatic
1137

Facebook comments