Mega-masacrele Holocaustului din România: Iași, Odesa, Bogdanovka, Dumanovka – peste 100.000 de evrei uciși în 1941 – 1942

pogromul_de_la_iasi_si_trenurile_mortii.jpg

Pogromul de la Iași și Trenurile Morții
În Pogromul de la Iași și Trenurile Morții au fost uciși în iunie - iulie 1941 peste 13.000 din cei circa 35.000 de evrei din Iași
Sursa imaginii: 
Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim / Memorialul Holocaustului de la Washington

După intrarea României în cel de-al doilea război mondial alături de Germania nazistă s-a declanșat o serie de masacre pe durata unui an în care peste 150.000 de evrei din Basarabia, Bucovina, Herța, Vechiul Regat și Transnistria au pierit, în urma deportărilor și a masacrelor comise în teritoriile administrate de regimul condus de Ion Antonescu.

1. La scurt timp după atacul împotriva Uniunii Sovietice a avut loc Pogromul de la Iași și Trenurile Morții.

La scurt timp după declararea războiului, aviația sovietică a efectuat două bombardamente împotriva Iașiului, de care au fost acuzați în bloc evreii (circa 35.000, o treime din populația orașului), inclusiv de semnalizare pe timp de noapte.

Evrei uciși în Pogromul de la Iași
Pe strada Cuza Vodă din Iași zac cadavre ale evreilor împușcați pe 29 și 30 iunie 1941
Sursa imaginii: 
Muzeul Holocaustului Washington

În noaptea de 28 – 29 iunie au început să fie scoși evrei din casele lor, mulți au fost uciși pe loc sau pe străzi – bărbați, femei, copii – iar în cursul zilei de 29 iunie (“Duminica aceea”, cum a rămas în memoria colectivă a evreilor din Iași) mii de evrei au fost aduși în curtea Chesturii de poliție unde a avut loc pe parcursul mai multor ore un măcel, declanșat de armata română cu arme automate.

A doua zi, 30 iunie, bărbații supraviețuitori au fost duși la gară și îmbarcați în două trenuri cu vagoane de vite, cu destinațiile Podu Iloaiei și Călărași. În total 4.400 de evrei au fost urcați în cele două trenuri, dintre care 60% au murit sufocați, striviți sau împușcați de santinele.

Acuzațiile la adresa evreilor lansate de regimul Antonescu s-au dovedit false și chiar înainte de căderea acestuia la 23 august 1944 narațiunea oficială s-a schimbat. Pogromul de Iași și Trenurile Morții reprezintă cel mai mare masacru petrecut pe teritoriul actual al României

2. Masacrul de la Odesa

  • Data: 22 – 25 octombrie 1941
  • Făptași: armata română
  • Victime: 22.000 – 25.000 evrei localnici (Raportul Comisiei Wiesel)

Armata română a cucerit Odesa pe 16 octombrie 1941 după un asalt de aproape trei luni în cursul căreia pierderile s-au cifrat la peste 100.000 de oameni. Armata română a găsit în oraș circa 90.000 de evrei și imediat a început să-i închidă în ghetou.

Evrei spânzurați la Odessa, octombrie 1941
Sute de civili evrei au fost spânzurați la Odessa din ordinul lui Ion Antonescu ca represalii la aruncarea în aer a cartierului general al Diviziei 10 Infanterie
Sursa imaginii: 
Wikipedia

Pe 22 octombrie a fost aruncat în aer cartierul general al Diviziei 10 infanterie de către militari sovietici și NKVD. Conducătorul statului, mareșalul Ion Antonescu, avea să emită în acea noapte un ordin în care cerea executarea a câte 200 de “iudeo-bolșevici” pentru fiecare ofițer ucis și câte alți 100 pentru fiecare militar de rang inferior ucis. În acea noapte au fost spânzurați la Odesa mai multe sute de evrei.

În următoarele trei zile au avut loc masacre ale evreilor în suburbia Dalnic și în cartierul Ljustdorf, prin împușcare și prin aruncarea în aer a unor magazii pe 25 octombrie, la exact aceeași oră la care cu trei zile înainte fusese aruncat în aer cartierul general al Diviziei 10. În aceste masacre, ale căror autor a fost exclusiv armata română, s-a remarcat prin brutalitate locotenent-colonelul Mihail Niculescu-Coca.

Din cei 40.000 de evrei supraviețuitori din Odesa, circa 35.000 au fost deportați în lagărele din Transnistria în iarna 1941 – 1942, unde majoritatea au murit, fie împușcați, fie de foamete sau boli.

Masacrul de la Odesa a figurat printre probele împotriva lui Ion Antonescu la procesul din 1946, pe care liderul României dintre 1940 – 1944 l-a recunoscut.

3. Masacrul de la Bogdanovca

  • Data: 21 decembrie 1941 – 8 ianuarie 1942
  • Făptași: comandantul era prefectul județului Golta, locotenent-colonelul Modest Isopescu, jandarmi români, polițiști auxiliari ucraineni, localnici etnici germani
  • Victime: 48.000 de evrei localnici, deportați din Basarabia și de la Odesa (Raportul Comisiei Wiesel) 56.000 (Memorialul Holocaustului Yad Vashem, Ierusalim)

În decembrie 1941 erau concentrați în județul Golta, în estul Transnistriei, pe malul râului Bug, peste 75.000 de evrei localnici și deportați. Din cauza condițiilor mizerabile, a izbucnit printre acești evrei o epidemie de tifos exantematic.

Râpa de la Bogdanovka
În această râpă la Bogdanovka au fost uciși 48.000 de evrei începând cu 21 decembrie 1941 până pe 8 ianuarie 1942
Sursa imaginii: 
Yad Vashem - Memorialul Holocaustului, Ierusalim

Germanii, care controlau teritoriul de la est de Bug au cerut autorităților române să ia măsuri pentru împiedicarea extinderii epidemiei înspre est. Prefectul Isopescu a luat decizia declanșării masacrelor ca metodă de curmare a epidemiei.

Început pe 21 decembrie 1941, cu câteva zile de pauză de Crăciun și Anul Nou, masacrul a avut loc într-o râpă de pe malul Bugului și a durat până pe 8 ianuarie 1942. Evreii au fost duși pe marginea acestei râpe și împușcați, nu înainte de a fi jefuiți de toate bunurile lor, inclusiv haine, iar cadavrele lor au fost arse pe fundul râpei.

Bogdanovca nu este doar cel mai mare masacru comis vreodată sub autoritatea statului român, ci este și cel mai mare masacru a ceea ce a fost numit “Holocaustul prin gloanțe”, uciderea sistematică a evreilor după 22 iunie 1941 de către Germania nazistă și aliații săi, printre care și România, cu precădere în teritorii cucerite sau eliberate din URSS. La Bogdanovca au fost uciși mai mulți evrei decât la Babyn Yar în suburbia Kiiv-ului, unde pe 29 – 30 septembrie 1941 naziștii au ucis 33.771 de evrei.

4. Masacrul de la Dumanovca

  • Data: 10 – 18 ianuarie 1942
  • Făptași: jandarmi români și polițiști ucraineni sub comanda prefectului Modest Isopescu
  • Victime: 18.000 de evrei localnici și din Odesa (Raportul Comisiei Wiesel)

Ca și la Bogdanovca aici erau concentrați evrei localnici și deportați din Basarabia și Odesa care s-au îmbolnăvit de tifos, iar prefectul Isopescu a ordonat împușcarea lor și apoi arderea cadavrelor.

Memorialul de la Dumanovca
La Dumanovca au fost masacrați în perioada 10 - 18 ianuarie 1942 18.000 de evrei de jandarmi români și polițiști ucraineni
Sursa imaginii: 
Information Portal to European Sites of Remembrance

"Asasinarea a mai mult de 70 000 de evrei supraviețuitori de la Bogdanovca și apoi de la Dumanovka a fost ordonată de Antonescu. În ședința de guvern din 16 decembrie, Alexianu (guvernatorul Transnistriei, n.r.) l-a informat că 85.000 de evrei aduceau tifosul în satele în care veniseră. 'Trebuie să-i dezinfectez, altfel o să-i infecteze pe toți'. Recomandarea lui Antonescu a fost scurtă: ‘Lasă-i să mai moară pe aceia’ ” scrie Raportul Comisiei Wiesel.

Masacrele de la Iași și Trenurile Morții, Odesa, Bogdanovca și Dumanovca sunt cele mai sângeroase ale regimului Antonescu, cumulând peste 100.000 de evrei uciși. Ele s-au desfășurat într-un spațiu restrâns și într-o perioadă de timp scurtă. Dar în multe alte locuri în Basarabia, nordul Bucovinei, Herța și Transnistria unde au avut loc masacre de amploare mai redusă, sub 1.000 de morți.

Raportul Comisiei Wiesel estimează numărul total al evreilor uciși în perioada regimului Antonescu, 1940 – 1944 la 280 – 380.000, iar al romilor uciși la 11.000. Dar este clar că majoritatea acestor evrei au murit în Transnistria, majoritatea de gloanțe și de cele mai multe ori la ordinele lui Antonescu.

Dacă masacrele de la Iași și Odesa sunt cunoscute, cele de la Bogdanovca și Dumanovca, în pofida amplorii lor sunt practic necunoscute. Majoritatea evreilor uciși erau femei, copii și bătrâni, pentru că mulți bărbați evrei fuseseră incorporați de Armata Roșie în retragere. Singura lor vină: erau evrei, adeseori înghesuiți de autoritățile române în grajduri și bolnavi de tifos exantematic. Soluția regimului Antonescu: exterminarea prin gloanțe, înfometare și boală.  


Ion Antonescu (primul din stânga) a fost judecat în 1946 și pentru masacrele evreilor, condamnat la moarte și executat
Sursa imaginii: 
wikipedia.org