O vizită la Yad Vashem, muzeul iadului pe pământ

Propaganda_nazista_Yad_Vashem.jpg

Propaganda nazista, Yad Vashem
Propaganda nazista, Yad Vashem
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison - Muzeul Yad Vashem

În contrast cu atitudinea încâlcită pe care lumea civilizată a avut-o față de soarta evreilor în timpul celui de-al Treilea Reich, toți reprezentanții ei sunt zilele acestea prezenți la Ierusalim pentru a comemora cele 6 milioane de victime la Yad Vashem, Memorialul Holocaustului din Ierusalim. Pe opt hectare amenajate pe Muntele Amintirilor, victimele, supraviețuitorii și criminalii spun povestea celei mai cumplite pagini din istoria lumii civilizate. România are și ea o cameră specială a memoriei evreilor care au fost uciși și au suferit sub administrație românească, așa cum au toate țările în care Holocaustul s-a petrecut.

„Lor le voi da în Templul Meu, o amintire și un nume mai importantă decât fiii și fiicele, le voi da un nume care va supraviețui pentru totdeauna,” scrie Cartea lui Isaia din Biblia Ebraică, aceeași cu Vechiul Testament la creștini. „O amintire și un nume” se traduce în ebraică „Yad Vashem”.

Un million de oameni vizitează în fiecare an Memorialul Yad Vashem deschis publicului în 1957, evrei și cei mai mulți, neevrei pentru a vedea cu ochii lor unde duce ura față de celălalt și pentru a nu uita niciodată. Istoria Holocaustului începe în muzeul construit sub forma unui culoar al morții, cu 10 săli de expoziție reprezentând câte o etapă a Holocaustului. Ajungerea la putere a lui Hitler și monstruozitatea propagandei antievreești deschide cumplita poveste. Vocea lui Hitler și uralele celor care l-au urmat răsună în difuzoare. Svastica, steagul nazist, afișe care îndeamnă la crimă apasă atmosfera întunecată.

Propaganda nazista
Propaganda nazista, Yad Vashem
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison - Muzeul Yad Vashem

Un ghid povestește unui copil și tatălui său despre propagandă arătându-le un aparat de radio.

„Suntem în anul 1935. Aceasta este tehnologia cea mai înaltă a epocii… Ministrul propagandei, Joseph Goebbels, are o idee extraordinară. Țara încă își revine după criza din anii 20, iar el spune: să le facem oamenilor un cadou. Termină școala? Le dăm un radio. Se căsătoresc? Le dăm un radio. Se pensionează? Le dăm un radio. Vrei să știi ce e atât de special la acest radio ? Îți transmite mesajul… Nu exista televiziune. Ascultai radioul din sufragerie și, când intrau știrile, nu era decât un canal. Știrile pe care le aflai erau filtrate de Partidul Nazist. Gândește-te la turnura pe care a luat-o societatea…” spune ghidul micului vizitator de la Yad Vashem.


Badjocora cuplurilor mixte
Badjocora cuplurilor mixte.
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison - Muzeul Yad Vashem

Cei care au făcut asta erau prietenii și vecinii noștri

Fiecare țară în care Holocaustul a avut loc, are propria camera unde sunt expuse fotografii ale celor uciși, obiecte personale, scrisori și unde depun mărturie prin intermediul unor înregistrări video care rulează constant pe crane, supraviețuitori. Să-l ascultăm pe Arnold Goldsmitch despre Kristalnacht – noaptea sticlei sparte din orașul german Fulna, 1938.

„Pe 9 noiembrie am simtit fumul de la Sinagoga care ardea… noi locuiam la mica distanță de ea. Eu aveam 16 la vremea aceea… de-o dată au năvălit naziștii. Au răscolit tot apartamentul și au aruncat pe geam tot ce au găsit din aur și argint. Jos, noi stăteam la primul etaj, erau niște femei care prindeau în șorțuri tot ce se arunca de sus… erau aceleași femei care dăduseră foc sinagogii. Erau oameni din clădirea noastră… oameni cu care noi eram prieteni, pe care îi știam de de 20-30 de ani. Vă imaginați cum ne-am simțit ?”


Caricatura cu Statuia Libertatii care refuza libertatea pentru evrei
Caricatura cu Statuia Libertatii care refuza libertatea pentru evrei
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison - Muzeul Yad Vashem

Și le-am jurat că atât cât voi trăi, voi vorbi…

Evreii din fiecare țară își spun povestea la Yad Vashem. Închiși în ghetouri, evreii polonezi au încercat din răsputeri să își spună povestea când încă mai erau în viață și să avertizeze lumea civilizată față de moartea care îi aștepta. Unul dintre cei care a transmis acest mesaj guvernului polonez în exil și președintelui Franklin Roosvelt, este locotenentul polonez Jan Karski, luptător în rezitență care a acuzat toți liderii lumii civilizate de indiferență față de soarta evreilor.

„Mi-au spus : tu știi limbi străine, ești deștept… încearcă să informezi cât mai mulți oameni importanți care influențează opinia publică. Și le-am jurat că atât cât voi trăi, voi vorbi…”

Muzeul include Sala Numelor, o impresionantă încăpere cu un zid de 10 metri înălțime care expune 600 de fotografii ale victimelor și dosare cu 2,2 milioane de pagini de mărturii despre Holocaust, plus un spațiu la fel de mare pentru marturii care vor fi adunate în continuare.

Femei si copii în Transnistria
Femei si copii în Transnistria, fotografie transmisp în secret în Elveția
Image source: 
Muzeul Yad Vashem

Holocaustul din România

România are camera ei în culuarul morții de la Yad Vashem. 230 de mii de evrei au fost uciși sau au murit în urma tratamentului inuman al autorităților române în Moldova și teritoriile ocupate de armata română. Chaya Avraham s-a născut în orașul Vășcăuți din Bucovina de Nord, parte a Ucrainei de astăzi, dar care, din 1941 până în 1944 a fost administrat de România.

„Am mers prin frigul cumplit până am ajuns la Peciora care era iadul pe pământ. Ne-au dus acolo să murim. Sute zăceau pe jos, jumătate morți. Unii dintre evreii locali au înființat o cantină cu supă caldă. Într-o zi am cumpărat niște supă. A venit un tânăr care nu avea bani nici de supa aceea… și au luat din supa mea și i-au dat și lui așa încât a mai rămas foarte puțină. Când i-am arătat tatălui meu cât mai aveam în castron, el a spus că trebuie să le dea ceva oamenilor care zăceau acolo să își umezească buzele și asta să le facă moartea mai ușoară. Tata nu a mai rezistat mult după aceea… a murit de foame, extenuare și frig. Când emisarii au venit în 1944, Ytzhak Artzi a ajuns la Moghilev. Au început să adune orfanii din toate ghetourile, ne-au adus la București unde am fost cazați la orfelinat. Când războiul s-a sfârșit, sora mea și cu mine am venit în Israel. A fost cea mai mare bucurie a noastră.”

Ytzhak Artzi era evreu român din Siret, care se mutase la București. A ajutat la salvarea copiilor evrei din lagărele de deportare din Transnistria. S-a implicat în organizarea imigrării clandestine a evreilor din Europa către Palestina aflată sub mandat britanic.

Memorialul celor 1,5 milioane de copii uciși în Holocaust,  Yad Vashem
Memorialul celor 1,5 milioane de copii uciși în Holocaust, Yad Vashem
Image source: 
Muzeul Yad Vashem

Memorialul copiilor

Copiii uciși de naziști au un loc emoționant unde sunt amintiți. În Memorialul Copiilor ajungi coborând în subteranul unei roci, unde numele cunoscute ale celor 1,5 milioane de copii uciși de naziști sunt rostite pe o înregistrare care rulează fără încetare luni întregi până să o ia de la capăt. Într-un labirint întunecat de oglinzi, lumânări aprinse țin vii numele micilor îngeri.

Nu toată populația țărilor în care a avut loc Holocaustul a luat parte la crime. Mulți au încercat să își ajute semenii, iar cei cunoscuți sunt cinstiți pe marea Alee și Grădină a Drepților între Popare care numără 27,362 de nume.

Cele mai mulți drepți sunt polonezi : 6992.  România numără 66 de drepți între popoare. Printre aceștia sunt cinstiți regina Mamă Elena sau Traian Popovici, avocat și primar al Cernăuțiului care a salvat 20.000 de oameni.

Ellie Wiesel, evreu de origine de română, supraviețuitor al Holocaustului și câștigător al Premiului Nobel pentru pace, spunea : Întotdeauna trebuie să ne poziționăm. Neutralitatea îl ajută tot timpul pe opresor, niciodată victima. Tăcerea încurajează agresorul, nu pe cel chinuit.”

 

Grădina celor drepți între popoare
Grădina celor drepți între popoare
Image source: 
Ana Maria Florea Harrison - Muzeul Yad Vashem