Casa Ierunca-Lovinescu din Paris: Odată ce intri în casa asta ai impresia că revii pe pământ românesc

ierunca_lovinescu_bun.jpg

Monica Lovinescu și Virgil Ierunca în 1993
Image source: 
Wikipedia

Casa Ierunca - Lovinescu este un loc special pentru studenții români din Paris. Este o casă încărcată de memorie, după cum se confesează chiar locatarii ei: tineri români, beneficiari ai Bursei Ierunca - Lovinescu. Bursa, oferită de Ministerul de Externe, le oferă posibilitatea de a locui timp de 10 luni în imobilul în care au trăit unele dintre cele mai cunoscute voci ale exilului românesc: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Ce impact are asupra lor o astfel de experiență? Aflați din reportajul următor, realizat de Andreea Orosz:

„Odată ce intri în casa asta ai impresia că revii pe pământ românesc”, mărturisește Carmen Piștea, una dintre primele beneficiare ale Bursei.

Intrăm în curtea micuță însoțiți de Theodor Iova, unul dintre localatari. Îmi explică:

„Exact aici a fost o tentativă de asasinat. Monica Lovinescu a deschis poarta. Cineva o urmărea și a început să o ia la bătaie. A strigat și au venit vecinii. După aceea tipul a plecat. I-a fost frică și a plecat. Dar în această curte a fost acest eveniment în 1977”.

„În această casă au trăit Virgil Ierunca și Monica Lovinescu, scriitori și intelectuali români, figuri ale opoziției comuniste. În această curte au fost violențe înfăptuite de către poliția politică română, numai că ei au continuat să apere cu curaj libertatea la Radio Europa Liberă, în ciuda acestor violențe”, spune Theodor, citind textul de pe plăcuța de la intrare.

„Casa nu trece neobservată”, ne spune și Carmen. „Când locuiam aici, în timpul bursei, vedeam tot timpul oameni care se opreau să citească și să vadă ce se întâmplă cu casa asta, cui a aparținut, cine a locuit. Apoi vedeau că noi ieșim, că sunt tineri care locuiesc aici și ne întrebau cine a locuit aici, ce s-a întâmplat. Intram într-un dialog în care spuneam că suntem studenți români, că aici au locuit Monica Lovinescu cu Virgil Ierunca, că probabil au auzit de radio și de activitatea lor. Sunt vecinii care ne mai spuneau că îi vedeau când intrau, că au mai vorbit cu ei... E un spirit care rezistă în ciuda absenței obiectelor. Mai sunt niște persoane mai în vârstă care își amintesc de ei. Nu cred că își dădeau seama exact de ceea ce se întâmpla la noi cu adevărat. Concepția francezilor asupra comunismului e una, experiența noastră e alta. Nu știu în ce măsură ei povesteau foarte mult cu vecinii, din motive evidente. Oarecum avem informații de la vecini, dar destul de vagi. Cred că sunt și ei bucuroși că a renăscut casa. Au fost ceva probleme la început până când s-a renovat și s-a pus în funcțiune această bursă. Casa începuse să se deterioreze, ăsta e cuvântul. Acum e o casă locuită, e o casă vie” povestește Carmen.

Continuăm turul casei împreună cu Theodor Iova: ”Suntem în casa Ierunca – Lovinescu unde stau eu și încă două locatare. Acesta este un mic vestibul și acesta este salonul. Aici avem bucătăria. Avem trei camere sus. Jos avem o cameră unde era vechea bibliotecă, iar acum e cameră de prieteni. Aici este o mică terasă, e foarte liniștit aici”.

Vi se întâmplă să stați să învățați aici, afară? ”Câteodată, când este frumos afară. Scoatem o măsuță și învățăm, mai ales că după amiaza bate soarele exact aici. Este simpatic” explică Theodor.

Carmen Piștea își amintește cum a a aflat de bursă și ce a însemnat această experiență:

”...Sunt la Paris din 2008. Am venit pentru studii. Am aflat de bursa Ierunca – Lovinescu la Sorbona de la un coleg mai mare care știa de această bursă. Eu îmi fac teza de doctorat pe Cioran și Emily Dickinson.  Știind că lucrez în zona asta mi-a zis că e ceva ce m-ar putea interesa. E o bursă nouă. Era o ocazie de a relua cerecetările începute în țară. O dată ajunsă la Paris m-am îndepărtat un pic de ele pentru că am avut alte domenii de interes prin cursurile și prin examenele pe care le-am avut. Însă bursa asta m-a readus cumva de unde am plecat. Despre Virgil Ierunca și Monica Lovinescu știm mai degrabă de la radio. Le știm vocile. Ei au locuit în această casă. Au rezistat în această casă. Au continuat rezistența în fața comunismului în această casă și au lăsat această casă statului român cu dorința de a avea o bursă în numele lor și de a facilita cercetările studenților români în Franța. E o bursă care e destinată studenților români de aici”.

Raluca Bujor este o altă beneficiară a bursei: „Sunt doctorandă în filosofie, studiez filosofie antică, în special Platon.  Sunt doctorandă în anul trei. Nu e nimic aici care să te intimideze sau care să te facă să te simți ca într-un muzeu. Pentru mine asta a fost. Nu pot să mă comport ca și cum ar fi o casă oarecare. E casa în care au trăit doi oameni care s-au luptat toată viața cu dictatura comunistă...”, spune ea.

Carmen completează: ”Ceea ce se întâmplă acum este exact în linia dorinței lor. Bursierii, eu am fost a doua, am avut întâlniri. Eu sunt studentă la literatură comparată. Alții sunt la filosofie. Toate domeniile aceastea s-au întâlnit în această casă și cred că s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat și pe timpul lor. Ne-am adunat în casa asta și s-au creat niște relații într-un spațiu propice. S-a întâmplat exact ce au vrut ei”.

Rep: După ce s-a terminat experiența dumneavoastră aici, la finalul bursei ați rămas totuși apropiată de loc.

Da, am reușit să găsesc o locuință în apropiere. Mi-a plăcut foarte mult cartierul, toată zona și toată atmosfera. Este un loc aparte în Paris. E izolat de tot ce înseamnă trafic, de tot ce înseamnă zgomotul orașului. De aceea zic că e un mediu propice pentru a-ți continua studiile.

Rep: Ideea este că va trebui să continue?

Din tot sufletul da. Mi se pare că e ceva extrordinar ce s-a început aici. E o muncă extraordinară pe care au depus-o cei de la ambasadă și celelalte persoane care s-au ocupat astfel încât să pună pe picioare această bursă. E ceva ce se întâmplă destul de des aici în Franța, dar și în alte țări. Casele unor oameni importanți sunt folosite pentru studenți. E ceva ce nu se întâmplă des la noi. Poate fi începutul unui proiect care să fie reiterat și cu alte locații, cu alte asociații. Orice proiect din acesta care poate să ajute studenții și să îi aducă împreună astfel încât să aibă un dialog, indiferent de disciplină, e de dorit și de pus în aplicare.

Reportaj Casa Lovinescu - Ierunca, audio