Cafeneaua Veche din Iași: Tihnă, artă și prietenie

1.jpg

Domnul Juju Cojocaru ciocnind cu prieteni din alte timpuri (pictură de secol XIV-XV, școală germană, la intrarea în Cafenea)
Image source: 
Facebook / Cafeneaua Veche

Pe strada Lăpușneanu din Iași, acolo unde, acum niște ani... ”acum niște ani, scârțâind din pantofii de lac”, bunicii noștri, cu ”melon, papion, manșete albe, scrobite și frac, purtând elegant mănuși și baston”, ieșeau la promenadă braț la braț cu bunicile noastre, îmbrăcate în ”rochii prelungi, carouri și dungi”, pe cap cu pălării mari, din Paris, și se opreau uneori la ”terase cu lună”, unde ”mână-n mână, ochi în ochi îşi vorbeau,  de timp, de maşini, de cai, de tramvai, de mode, locuri, călătorii, de lucruri mari, spectaculoase, cancanuri, amoruri şi bal...”, se află un loc aparte...

Situată într-o clădire istorică, construită în 1901, imediat lângă Palatul Unirii, fosta reședință a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, acolo unde s-a semnat, în 1859, documentul care oficializa unirea Moldovei cu Țara Românească și unde și-au avut reședința Regele Ferdinand și Regina Maria în timpul refugiului din Primul Război Mondial, Cafeneaua Veche este creația lui Gheorghe ”Juju” Cojocaru, un nostalgic inimos și un mare iubitor de artă.

Și asta se vede de cum intri: pereții sunt plini de tablouri, multe ale unor pictori și graficieni clienți fideli ai locului, iar în aer plutesc permanent, cu discreție,  acorduri de jazz classic sau rock ale unor artiști legendari precum Etta James, Moody Waters, Luis Armstrong, BB King, Peter Green, Aretha Franklin, sau Pink Floyd, Led Zeppelin și Deep Purple. Într-o lume a zgomotului fără conținut, intrând aici și așezându-te la o masă cu un ceai fierbinte în față (și chiar ai de unde alege, din zecile de arome disponibile, care mai de care mai exotice) simți cum gândurile încep să ți se reașeze în ordine...

Dar locul nu este doar un paradis al singuraticilor, cum s-ar putea crede la prima vedere, ci și unul de întâlnire al scriitorilor, artiștilor, al oamenilor de cultură în general, dintre care unii de primă mărime. De altfel unii dintre aceștia sunt clienți atât de fideli încât acum au aici locurile rezervate, marcate cu câte o plăcuță metalică pe care le este înscris numele. Domnul Juju explică:

Profesorul Alexandru Călinescu și poetul Emil Brumaru în Cafeneaua Veche, 2016

După ani de zile în care au venit aici aproape zilnic, fie pur și simplu pentru a bea o cafea sau un ceai și a-și citi ziarul, fie pentru a se întâlni și a sta la povești  în seri lungi de iarnă, am considerat de cuviință să le rezerv acestor clienți, care sunt și prietenii mei,  locurile preferate. (Sigur că e un gest simbolic: dacă titularul nu este în acel moment în cafenea, locul lui poate fi ocupat de orice alt client).

Un loc este rezervat domnului profesor Alexandru Călinescu, cel mai important critic și traducător de literatură franceză din țară. A predat timp de trei ani la Sorbona și a fost decorat de președintele Jaques Chirac. A făcut parte din grupul de dizidenți anticomuniști din Iași, înainte dar și după ”Revoluție” (!), după ”Schimbarea la față a României” ca să-l citez pe Cioran...

Un alt loc este rezervat pentru domnul Florin Cîntic, eseist și istoric, director al Arhivelor Naționale Iași.

Domnul Codrin Liviu Cuțitaru, profesor de limba engleză la Universitatea din Iași, care are rubrică în Dilema Veche și scrie în mai multe publicații, are și el locul său. Recent am avut aici în cafenea un eveniment dedicat aniversării lui Shakespeare, la care dl Cuțitaru a făcut o pledoarie excepțională, este un foarte bun cunoscător al literaturii engleze.

În colțul acesta este locul rezervat maestrului Petrică Ciubotaru, un mare actor al Teatrului Național din Iași, care din păcate ne-a părăsit recent...

 

Alături este locul rezervat poetului Emil Brumaru, care și el ne-a părăsit nu demult, din păcate, și care va rămâne cu siguranță în Istoria Literaturii Române. Am aici pe perete câteva versuri pe care mi le-a dedicat...

 

El iubea acest loc și venea foarte des aici. Plăcuța va rămâne aici în memoria lui. Cred că numai cu astfel de oameni cu har o comunitate poate să evolueze. Să ne gândim că în țară avem multe orașe unde nu există bibliotecă. E foarte greu să dezvolți un oraș atunci când nu ai reperele culturale necesare...  Iașul are o istorie culturală remarcabilă. De altfel puteți vedea aici, pe perete, tabloul Junimiștilor, prima formă de organizare a intelectualilor din România.

Revenind la clienții și prietenii fideli, un alt loc rezervat este cel al lui Manuel Mănăstireanu, un pictor ieșean tânăr, cu o evoluție remarcabilă. Lucrările lui sunt recunoscute nu doar în Iași și în țară, a avut expoziții la Bruxelles, în Germania, și alte țări europene și pregătește acum o expoziție în SUA.

Lângă dânsul este locul  lui Vasile Leondar, un alt pictor ieșean, care locuiește în Belgia de mult timp. El a avut o expoziție la Muzeul Luvru din Paris, unde a fost invitat de președintele Franței.

Lângă dumnealui se află Grigore Bejenaru, grafician de excepție, tot ieșean...

 

Pasiunea pentru pictură a gazdei noastre se reflectă și în întâlnirile organizate de el aici anual sub genericul ”Șevalet la cafenea”, în care tineri artiști sunt invitați să picteze ”live”, sub privirile trecătorilor, (așa cum se întâmpla până nu demult pe faleza de la Balchik, mai ales pe timpul verii, pentru cei care-și mai amintesc...)

 

L-am întrebat pe dl Cojocaru de unde vine această pasiune pentru pictură și dacă el însuși pictează:

Nu, nu pictez, eu am terminat economia. Dar iubesc arta, arta ne ajută să trecem prin timp mai ușor... O pictură, un tablou, dacă rezonezi cu el, îți poate schimba viața... Așa cum știm din istoria artei, mulți colecționari caută întreaga viață o anumită lucrare. Partea materială a vieții dispare foarte repede; reperele importante rămân în cultură și în artă...”.

Cafeneaua este și partener al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași, multe lansări de carte au loc aici iar anul acesta unul din invitații de marcă a fost scriitorul rus Mihai Șîșkin. ”A venit aici cu familia, a fost o bucurie și o onoare pentru mine”, își amintește gazda noastră.

Nu numai arta dar și tehnologia își are locul său aici: ”Pe toată perioada anului am mereu aici tineri pasionați de tehnologie, care construiesc tot felul de roboți, elevi olimpici, unii au terminat și au intrat la cele mai prestigioase universități din lume. Potențial de materie cenușie există din plin în Iași. Chiar recent elevii de la Liceul de Informatică din Iași au avut o întâlnire aici...

 

 

Cu toate acestea, observându-și zilnic, cu ochiul său de artist, clienții, domnul Juju a constatat într-o zi că ceva parcă nu merge...:

Eu am constatat că oamenii nu mai știu să cânte, aici la cafenea. Și atunci am avut o idee. Am invitat aici o profesoară de muzică, Ramona Cojocaru se numește, e de aici din Iași... Am tipărit texte ale unor piese cunoscute și le-am înmânat clienților, dânsa dă tonul și toată lumea cântă. S-a cântat aici Andri Popa a celor de la Phoenix, cântecele Mariei Tănase (Bun e vinul ghiurghiuliu etc), Ciobănaș cu 300 de oi, Sanie cu zurgălăi, și multe altele.  A fost o încântare pentru toți”...

 

 

 

Demonstrații de olărit și chiar piese de teatru de păpuși își au și ele locurile lor aici ...

După părerea mea astfel de locuri de întâlnire a artiștilor și a artei în general ar trebui să existe mai multe în țară pentru că crează o anumită energie pentru elita orașului. Artiștii au nevoie de astfel de locuri, după modelul din Franța, de unde a plecat acest obicei de a organiza anumite cafenele în scopuri artistice... mari scriitori și artiști francezi se întâlneau, așa cum știm,  în cafenele. Indiferent cât ai munci, indiferent ce program ai avea, ai nevoie de relaxare, de un loc unde să-ți întâlnești prietenii, să poți discuta în liniște... lumea a devenit prea zgomotoasă, prea grăbită”.

Deși pare greu de crezut, ținând cont de volumul de muncă necesar pentru toate activitățile care au loc aici, domnul Juju nu are decât un singur angajat, un tânăr cu puțină experiență, iar când acesta are liber, patronul devine și barman și chelner:

Problema asta e generală în România, nu e numai în Iași. În alte țări europene există așa numitul ”hotel-școală” care pregătește personal pentru turism: jumătate se face alimentație publică iar jumătate management. Noi nu avem așa ceva și este foarte greu să găsești oameni. Și mai e o problemă: istoricul forței de muncă nu există în România: un om poate lucra într-un loc, unde pot exista probleme, apoi pleacă în alt loc și nu știi cu cine ai de-a face. Nu există o bază de date unde să verifici...

 

”Seară Cehov” la Cafeneaua Veche, cu Ovidiu Lazăr, Sorina Bălănescu, Juju Cojocaru, Alexandru Călinescu Alexandru şi Petru Ciubotaru, 27 noiembrie 2018

L-am întrebat pe inimosul antreprenor dacă autoritățile îl ajută în vreun fel, măcar cu evenimentele culturale pe care le organizează. Am aflat că nu doar că nu îl susțin, dar îl și împiedică să se extindă:

Nu am accesat niciodată fonduri... Eu am încercat, pentru perioada rece, să mă extind în partea din față a cafenelei, acolo unde vara este terasa. În perioada rece este destul de complicat pentru că spațiul este mic. Am încercat să închid aceasta terasă pentru perioada iernii, dar nu am reușit, nu am primit aprobare. Poate cu recentele schimbări politice voi reuși să obțin acest spațiu care este foarte  necesar pentru organizarea evenimentelor...