România lui Rodolfo

rodolfo.jpg

Rodolfo Herrera Saldaña, născut în Mexic, în 1953, iubește România.
Rodolfo Herrera Saldaña, născut în Mexic, în 1953, iubește România.

I s-a spus că este fie cel mai român dintre mexicani, fie cel mai mexican dintre români. Trăiește în Mexic și iubește România pe care o cunoaște mai bine decât mulți dintre noi. Spune că mexicanii și românii sunt atât de asemănători încât împreună ar putea forma o mare forță culturală. Corespondentul RFI Constantin Drăgan l-a întâlnit la Mexico City, orașul de 26 de milioane de locuitori din care cel puțin unul vorbește foarte bine românește.



 

Sunt Rodolfo Herrera Saldaña, născut în Mexic în 1953 la Cordoba - Veracruz. Am avut marea fericire de a locui 26 de ani în România. Un mexican și un român în același timp, acum pe străzile din capitala Mexicului. Bună ziua, bună seara, sau noapte bună… nu știu la ce ora va fi difuzat acest interviu.

Primul contact al lui Rodolfo Herrera cu România a fost în copilărie sub forma Rapsodiei 1 a lui Enescu, dirijată de Sergiu Celibidache.

Întâi vine cântecul acela cu “am un leu și vreau să-l beu”, iar apoi vine crescendo Ciocârlia.
Mi-a venit ideea de a înțelege ce e cu acest stat, cu acest popor care are o limbă asemănătoare cu cea spaniolă.

De formație sticlar, feronier ceramist, în momentul în care a intrat într-un muzeu al culturilor, a realizat că și arta populară din cele două țări aflate la 11 000 de km distanță este extrem de asemănătoare. Așa că în 1975 a aplicat la o bursă de specializare la Bucureșți la Institutul de Arte plastice.

Am stat acolo 4 ani. M-am îndrăgostit pentru prima dată de o fată româncă, Corina Sandu, cu care ușor am reușit să ne unim legalmente și apoi căsători la biserica ortodoxă.

Apoi au plecat în Mexic, unde el a devenit profesor universitar la Durango. A urmat Parisul în 1982. Acolo Rodolfo Herrera a lucrat la Luvru și a făcut un master la Sorbona. În România a ajuns iar, după 13 ani de Franța, într-o calitate foarte oficială.

În ‘95, aflând că se deschide Ambasada Mexicului, am venit în Mexic, am făcut cererea și am fost numit membru al echipei, adică 2 persoane, un diplomat și subsemnatul, că să redeschidem Ambasada Mexicului la Bucureșți.
-Câți ani ați rămas să lucrați la Ambasada Mexicului.
-18 ani. Am plecat în 2014.
În tot acest timp, Rodolfo Herrera a fost adevărată instituție. Concerte, spectacole, expoziții, emisiuni de radio… rare erau ambasadele din Bucureșți care aveau o activitate mai intensă. Asta chiar i-a făcut pe prietenii lui să-l strige într-un anume fel.

Ce este Institutul Mexican de Cultură Rodolfo Herrera?
Este o persoană simpatică căreia îi place foarte mult să arate cultura unei țări, la o altă cultură destul de receptivă și frumoasă, numită România.

Și à propos de prieteni…

În 13 ani în care am locuit în Franța mi-am făcut prieteni buni, dar nu în comparație cu o mare cantitate de iubitori de oameni, ca românii.
Mulți mulți oameni care mă iubesc și pe care îi iubesc foarte tare.

Cu toate astea, în 2014 s-a hotărît să se întoarcă în Mexic… De ce?

La un moment dat este bine să mai ieși dintr-un context foarte iubit că să vezi ce se mai întâmplă în altă parte de pe Pământ și să te mai întorci.
O țară cu 130 de milioane de locuitori aproximativ pentru că în momentul de față mai mor și se mai nasc oameni.
- Ați locuit mulți ani în Mexic, dar ați locuit mulți ani și în străînătate. Când spuneți “merg acasă” unde mergeți?
- Casa nu e tocmai țara în care m-am născut. Trăind 39 de ani în Europa, nu pot să spun că sunt 100% mexican. Fiindcă eu am 66 de ani. Deci mai mult de jumătate din viață mi-am petrecut-o în străinătate. Ce poate fi acasă? La un moment dat, un rucsac cu care am venit în România în ‘75.
Nu pot să-ți răspund “Vin în Mexic”. Nu. Mexicul e și țara mea, Mexicul e și casa mea. România este și casa mea. Am avut acolo un apartament și era casa mea.

Până una altă însă, Rodolfo Herrera face la Universitatea din Puebla, ceea ce a învățat foarte bine să facă la Bucureșți.

Difuzez cultură. De dată asta sunt directorul unei galerii de artă și prezint tot felul de manifestări artistice.
Recordul meu actual, după un an jumate de când sunt în această galerie, e că am reușit să prezint în 50 de zile o expoziție comparată Salvador Dali - Francisco de Goya. Au intrat în expoziție 5 700 de oameni.
- Așadar, Institutul Mexican de cultură Rodolfo Herrera doar s-a mutat de la Bucureșți în Mexic.
- Da. Merge mai departe. Nu se astâmpără deloc băiatul asta.

Dar, totuși care ar fi asemănările și deosebirile dintre România și Mexic?

Mâncăm ardei iute și acolo și aici, mâncăm porumb sub diferite forme, ne place muzică și acolo și încoace, ne place să fim politicoși.
Un copil din Berceni spune “sarumana”. În Mexic, la fel. Copiii se opresc din joc și spun “Bună ziua. Bună seara.”
Diferențe poate la nunți. În România se mănâncă o noapte întreagă. În Mexic durează 2 - 3 ore. Alte diferențe nu găsesc. Bucureștiul e mic, Ciudad de Mexico e mare. În România fetele sunt foarte înalte, în Mexic sunt micuțe, dar tot foarte frumoase. Tot zambarete și tot excelente gospodine.

Cât despre locurile preferate ale lui Rodolfo Herrera…

Ultima mea locuința a fost pe Calea Victoriei, vis a vis de Muzeul Colecțiilor, colț cu Grivița. E un loc foarte iubit al meu. Pe Bd. Dacia era o cârciumă “La 131”. Mi-e dor de micii de acolo. De nopțile petrecute la Brașov. Brașov este un oraș pe care îl iubesc foarte tare. E locul de naștere al celei de-a două soții, Liliana.

Ce e sigur este că distanța nu l-a făcut deloc pe Rodolfo Herrera să se izoleze de România.

Ce pot să transmit ascultătorilor acestui foarte bun post care e RFI România este că în fiecare zi îl ascult. Mai ales la ora 10 dimineața, când acolo sunt știrile de la ora 6. Mai ascult programul de după ora 6 după-amiază, actualitatea politică și în felul asta sunt la curent cu temperatura de acolo, din România.
Doamne ajută. În octombrie am să fiu la Bucureșți și acolo am să stau cu iubitul meu băiat și am să simt acea atmosfera prietenoasă de “București, fratele meu tu ești”.
O să merg către satul Felestoaica, județul Giurgiu, o să merg spre Brașov. Am multe de făcut.
Doamne ajută!