Învățământ public pe bani: ”Școala oferă minimul necesar”

copii.jpg

Image source: 
Violeta Cincu / RFI România

400 de lei pentru fiecare elev. Atît trebuie să scoată din buzunar părinții elevilor de clasa I înmatriculați la Liceul de Arte „Octav Băncilă” din Iași. Și asta pentru că sala de clasă avea parchet vechi iar băncile erau ca pentru elevii de liceu, nu pentru copii de șase ani. Și nu era nici aer condiționat. S-a reușit doar inlocuirea parchetului. Până la venirea băncilor, copiii au fost rugați să aducă pernuțe de acasă și au învățat pe jos. Băncile vor ajunge curînd. Și aerul condiționat!

Unii părinți nu au fost de acord să dea bani din buzunar, darpână la urmă s-au supus majorității. Învățătorul și directorul liceului spun că a fost decizia părinților. Cazul nu este singular în Iași.

Deși oficial fondul clasei nu există, sute de părinți contribuie, în fiecare an, la dotarea și modernizarea sălilor de clasă. De cealaltă parte, învățătorii și profesorii se plîng. Ministerul Educației a uitat de materialele didactice.

Prima ședință cu părinții. Cei mai mulți spun ”mă duc să dau bani”. Se întîmplă de zeci de ani în sistemul de învățămint preuniversitar. La Liceul de Arte „Octav Bancilă” din Iași, părinții au decis să modernizeze sala de clasă. Costurile? 400 de lei de elev. „O sală care nu este echipată cum trebuie. Vineri, cu două trei zile înainte de începerea anului școlar a fost o ședință. Noi ca și părinți trebuie să susținem financiar. Pentru parchet, bănci, scaune și aer condiționat!”, povestește un părinte.

”Cît de firesc este ca părinții să preia investițiile care revin autorităților locale și Ministerului Educației? Pentru noi a fost un șoc. Toată lumea normală consideră că un astfel de aspect într-o astfel de școală de stat este anormală”, a povestit părintele care pănă la urmă a plătit cei 400 de lei.

 

„Școala oferă un minim necesar”

Doamna învățător Mioara Roman oftează! „ Sala avea parchet dar era parchet vechi. Și atunci ne-am gândit că decât să-l rașchetăm și să-l paluxăm, ca să aibă un aspect și un confort vizavi de igienizarea zilnică s-a ajuns la concluzia că e mai ieftin de a pune pe deasupra un parchet melaminat. Este adevărat că această sarcină ar trebui să revină Ministerului Educației sau Primăriei, cei care se ocupă de finanțarea școlilor. Dar noi știm că niciodată nu există suficiente fonduri pentru toate amenajările pe care și le doresc părinții. Școala oferă un minim de necesar. Dorințele părinților sunt uneori exagerate, alteori nu. Orice părinte își dorește ca elevul să învețe dacă se poate pe bănci noi, din manuale noi, dacă se poate cu perdele noi. Fiecare ar vrea ca totul să fie nou, dar nu se poate. Exact ca și la manuale. Sunt serii unde s-a nimerit să primească manuale noi, altele care să învețe pe manuale trimise a 4-a sau a 5-a oară. Manualele se schimbă o dată la cinci ani. Întotdeauna vor fi părinți care vor dori să cumpere copiilor cărți noi. Au posibilitatea sau pur și simplu doresc. Asta nu înseamnă că cineva le-a impus. Așa și cu băncile. Băncile erau vechi sau, în fine, folosite, nu în cea mai perfectă stare”.

La rândul lui, directorul Liceului de Artă, Gheorghiță Vornicu, spune supărat că “Dacă mănâncă ciuperci, părinții trebuie să înțeleagă foarte clar. Ei au venit și au solicitat ca mobilierul din clasa a I-a B să fie dat cadou unei alte clase, pentru că ei fac mobilier. Și au stabilit chestiunea asta împreună “

 

În 30 de ani la catedră nu a primit nici un alfabetar

Doamna învățător Mioara Roman spune că de 30 de ani de cînd lucrează în învățămint nu a primit niciodată un material didactic de la stat. Până anul acesta și manualele de pe care preda le cumpăra din salariu: „Materialele didactice în general le achiziționăm din buzunarul propriu. Foarte puține am mai primit în ultimii ani de la minister. De exemplu, eu lucrez de 30 de ani în învățământ și pot să spun că nu am primit nici măcar o dată un alfabetar de la minister. De obicei le achiziționăm din buzunarul propriu. Au fost câțiva ani, dar îi numeri pe degete în care am primit 100 de euro pentru achiziționarea de materiale didactice. Dar nu au fost mai mult de trei ani. Anul acesta, pentru prima dată ni s-au oferit și nouă un set de manuale după care studiază copiii. Dar în mod clar e insuficient doar asta. Din păcate școala nu poate asigura de exemplu instrumentele de scris la tablă. Ori le cumperi din fondurile personale ori din fondurile părinților”.

A trecut prima zi de școală. Au trecut și declarațiile. Acum părinții completează bugetul Ministerului Educației. Iar situația de la Colegiul „Octav Bancilă” nu e singulară.

Reportaj Clasa fără bănci, Iași