Ungaria: Un referendum inutil și periculos (Hungarian Spectrum)

orban.jpg

Premierul Ungariei, Viktor Orban
Image source: 
rfi.fr

Așa caracterizează publicația ungară Hungarian Spectrum inițiativa guvernului Orban de a lansa un referendum privind cotele obligatorii de refugiați stabilite de Uniunea Europeană.

Cu toate că presa internațională era conștientă, timp de câteva luni, că acest referendum se prefigura, acum, că președintele János Áder a fixat data 2 octombrie, subiectul devine  fierbinte.

Referendumul pare conceput ca un tur de forță menit a consolida nu doar antagonismul populației față de "migranți" ci și sprijinul pentru politicile anti-refugiați ale guvernului Orbán.

Înalta Curte și, mai târziu, Curtea Constituțională, au fost de acord să lase alegătorii să răspundă la următoarea întrebare: "Doriți ca Uniunea Europeană să fie în măsură să dispună relocarea obligatorie a cetățenilor non-maghiari în Ungaria, fără acordul Parlamentului?"

O întrebare inutilă, întrucât Parlamentul nu are prea multe de spus în relația cu Uniunea Europeană.

Obiectivul lui Orbán este să aibă un referendum valid, cu majoritatea de voturi "nu" . Nu e vreo o îndoială că cei care vor participa la referendum vor vota ”nu”, într-o majoritate covârșitoare.

Întrebarea este dacă vor veni suficient de mulți oameni la vot. Nu vor fi ușor de adus la vot patru milioane din cele opt milioane de alegători înscriși în liste.

Referendumurile anterioare au arătat un nivel scăzut de conștientizare de către unguri a binecuvântărilor democrației participative. De fapt, guvernul Horn a redus cerințele pentru un referendum valabil până la 25%, chiar în 1997, înaintea plebiscitului din iulie pentru aderarea la NATO.

A fost o mișcare înțeleaptă, deoarece doar 49% dintre cetățeni eligibili au votat. Pentru referendumul privind aderarea Ungariei la Uniunea Europeană au votat doar 45,6% din alegătorii eligibili. Viktor Orbán, care  se teme de referendumuri, a ridicat pragul de valabilitate până la 50%. Și tocmai acest obstacol trebuie acum depășit, la 2 octombrie.

Fără îndoială, nimic nu va fi cruțat în următoarele câteva luni pentru a se atinge numărul magic. Guvernul va folosi dezinformarea, minciunile și tot felul de "stimulente".

Iar opoziția democratică se teme că, deși marea majoritate a maghiarilor văd Uniunea Europeană în mod favorabil, o astfel de campanie intensă de propagandă ar putea întoarce un număr mare de maghiari împotriva Uniunii.

După statistica actuală, cei mai puternici susținători ai UE sunt polonezii (72%), urmați de ungurii (61%). Este posibil ca Viktor Orban să vrea să tempereze acest nivel ridicat de entuziasm pentru UE?

 

Statele baltice se tem tot mai mult de un atac rusesc, pe măsură ce Moscova suplimentează tot mai mult trupele și echipamentele de la graniţele lor. Ce poate face NATO? Se întreabă într-o analiză publicația electronică Bloomberg.

Bloomberg vede acum situaţia ca fiind foarte asemănătoare cu cea din timpul blocadei  sovietice a Berlinului de Vest, din perioada  1948-1949.

„NATO nu ar fi putut preveni atunci o invazie sovietică, aşa cum nici acum nu poate preveni un atac asupra statelor baltice. Însă așa cum o invazie în Berlinul de Vest ar fi însemnat atunci un război cu NATO,  teoretic acelaşi lucru este valabil și acum”, spune pentru Bloomberg Thomas Graham, fost consultant pe teme de securitate la Casă Albă.

Summitul NATO de la Varşovia, care începe azi, va avea pe ordinea de zi dislocarea  a 4 batalioane în cele trei state baltice şi în Polonia, dar cei 4.000 de soldaţi ai Alianţei par o forţă minoră faţă  de desfășurarea de forțe practicată în regiune de Rusia.

Moscova a anunţat deja crearea a două noi divizii pe care vrea să le deplaseze către graniţa de vest şi a încă uneia care va fi poziţionată în sud, spre Marea Neagră. Ceea ce ar însemna  încă 30.000 de militari, față de cei aflați deja în zonele vizate.

În acest moment, Rusia are deja 57.000 de soldaţi în armata districtului de Vest şi alţi 11.000 de combatanţi în Kaliningrad.

Din punct de vedere politic, ruşii doresc să submineze încrederea ţărilor baltice în Articolul 5 al tratatului NATO”, crede Steven Pifer, alt fost oficial al Washingtonului în perioada 2001-2004.

Jocul Kremlinului pare adresat restului Europei, ca parte a unui plan mult mai ambiţios de a destrăma Alianţa Atlantică şi Uniunea Europeană.

Iar un scenariu lansat de curând de RAND Corporation, privind ocuparea capitalelor ţărilor baltice în mai puţin de 60 de ore de către armata rusă, capătă şi mai multă credibilitate în acest context.

Imaginea fostului premier britanic laburist Tony Blair este compromisă în istorie. Aceasta este  opinia împărtășită de un comentariu al publicației germane online Deutsche Welle, după publicarea raportului Chilcot. 

Opinia publică l-a condamnat cu multă vreme în urmă. Cu minuţiozitate, un fost înalt funcţionar guvernamental a pregătit lovitura silenţioasă, dar perfect orientată contra lui Tony Blair.

În actualul haos politic din Marea Britanie, aparatul guvenamental şi-a demonstrat încă o dată calităţile. Concluzia raportului nu lasă loc de interpretări. Rapoartele serviciilor secrete privind presupusele arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein au fost îndoielnice. Acţiunea militară a Marii Britanii în Irak nu a avut o bază legală.

Blair a pus piatra de temelie a urii cu care politicienii se contrează reciproc în ziua de azi. El a comis păcatul originar din care se hrăneşte acum neîncrederea multora în politică.

Cel care a vorbit cu o voce tremurândă despre tristeţe şi regret era un Tony Blair palid şi îmbătrânit. A venit cu vechile sale argumente: lumea e mai bună fără Saddam, atacurile din 11 septembrie 2001 au schimbat lumea. Iar terorismul din regiune nu este în niciun caz o consecinţă a invaziei. Se vede treaba că n-a înţeles nimic.

"Cu tine, indiferent ce s-ar întâmpla", i-a scris lui George W.Bush în vara anului 2002. Acelaşi lucru ar trebui să se scrie şi pe piatra lui funerară, pentru a descuraja supunerea oarbă şi orgoliul politic, mai scrie DW.