SUA și Rusia, spre un ”conflict neplanificat” în Siria? (Le Figaro)

trump_poutine.jpg

Image source: 
AFP via France24

Relațiile dintre SUA și Rusia cunosc o nouă deteriorare după ce un avion al forţelor americane  a doborât un avion militar sirian în oraşul Raqqa din nordul Siriei. Moscova a interpretat incidentul drept "un act de agresiune" la adresa regimului de la Damasc. Presa internațională se teme de o escaladare a conflictului.

Le Figaro atrage atenția că incidentele legate de Siria, dintre taberele conduse de Statele Unite și Rusia, cresc riscul de confruntare între cele două mari puteri – un conflict nedorit și neplanificat.

Pentru Deutsche Welle, incidentul demonstrează, din nou, cât de serios a devenit acest război prin interpuşi. Aparent este vorba despre lupta pentru viitorul Siriei. Însă şi conflictul între cele două puteri mondiale, SUA şi Rusia, se adânceşte tot mai mult.

Partea bună, crede DW, este că atât SUA cât şi Rusia nu au niciun interes ca situaţia să se deterioreze. Casa Albă probabil va împiedica o escaladare a conflictului. În caz contrar ar trebui să trimită şi mai mulţi soldaţi în Siria.

La rândul său şi Rusia ar trebui să evite ca lucrurile să scape de sub control. În caz contrar s-ar ajunge la situaţia în care militarii ruşii ar fi activi pe prea multe fronturi şi n-ar mai putea putea ţine pasul cu forţa armatei americane.

 

Moartea lui Otto Warmbier, tânărul arestat în 2016 în Coreea de Nord,  poate compromite orice perspectivă a unor relații mai puțin antagonice între Washington și Phenian, scrie New York Times.

Într-adevăr, Casa Albă a invocat eliberarea tuturor americanilor  drept un prim pas către o relație mai bună, iar președintele Trump și-a manifestat public disponibilitatea de a vorbi cu liderul nordului, Kim Jong-un, pe subiectul rachetelor capabile să lovească Statele Unite.

Shi Yinhong, profesor de relații internaționale la Universitatea Renmin din Beijing, citat de NYT, consideră că China, principalul aliat al Phenianului, nu va pedepsi Coreea de Nord în ceea ce privește problema drepturilor omului. "China să ia măsuri privind un test cu rachetă sau unul nuclear, nu față de moartea unui student american", a spus el.

Un alt analist chinez, Cheng Xiaohe, profesor asociat de relații internaționale la Universitatea Renmin, a declarat că moartea lui Warmbier a ilustrat "eșecul diplomației ostatecilor, dusă de Coreea de Nord". El a spus că ar putea urma represalii din Statele Unite, cu excepția cazului în care Phenianul va face un pas precum eliberarea celor trei captivi americani rămași.

Washington Post titrează că nord-coreeni l-au tratat pe Warmbier ca pe unul de-al lor. Și se întreabă ce i-au putut face nord-coreeni acestul tânăr pentru a-l aduce într-o asemenea stare? Și de ce l-au eliberat, după un astfel de tratament barbar?

Probabil că niciodată nu vom ști. În romanul său "1984", George Orwell a inventat noțiunea de "gaură de memorie", un loc unde adevărurile incomode se duc să moară.

Coreea de Nord, cel mai apropiat echivalent din lumea de azi a distopiei orwelliene, este o gaură gigantică de memorie.

Milioane de oameni acolo - da, milioane - au fost anihilați de foametea creată de stat, de epurările sale, de campaniile sale politice frenetice. Puține alte regimuri din lume au arătat un astfel de dispreț maniacal pentru propriii cetățeni.

Evadatul nord-coreean Shin Dong-hyuk, care a crescut într-un lagăr de concentrare,  povestea odată că deținuții care au încercat să-și completeze dietele slabe cu șobolani au fost pedepsiți brutal - pentru "furtul proprietății de stat".

 

Posturile de televiziune din Statele Unite și Marea Britanie au început să transmită, de săptămîna trecută, ultimul și controversatul film în serial al regizorului american Oliver Stone, „Interviurile cu Putin”. Europalibera.org nu se arată deloc impresionată de noua producție tv.

Vizionat cu creionul în față, serialul de patru ore este, în mare măsură, un film hagiografic, în care regizorul și producătorul Stone se distinge prin acceptarea aproape întotdeauna fără replică a spuselor lui Vladimir Putin.

Un Vladimir Putin sexist (care nu are zile proaste fiindcă el „nu este o femeie”), homofob agresiv (nu ar intra niciodată să facă un duș alături de un gay; „De ce să-l provoc? Dar, știți, sînt un maestru la judo”) și un lider obsedat să demonstreze - iar Stone nu îl contrazice - că toate relele în situațiile de criză au venit din partea Americii.

De altfel, pe tot parcursul interviurilor, Putin apare obsedat de perspectiva ca NATO să înconjoare Rusia, cu intenția de a o diminua și a o distruge, și afirmă în mod repetat că el, de-a lungul președinției pe cale de a bate recordurile de longevitate politică, nu a făcut decît să reacționeze la acțiuni ale adversarilor Rusiei.

Revoluția din Ucraina, după opinia sa doar o lovitură de stat, a fost organizată și susținută de CIA, de o serie de înalte oficialități americane și de personalități îndoielnice precum Soros (iar Stone proiectează pe ecran imaginea lui Soros); Rusia nu a anexat Crimeea a cărei populație a cerut și a votat Anschluss-ul; Rusia nu a jucat absolut nici un rol în alegerile prezidențiale americane ș.a.m.d.

Aparent, o singură și obsesivă preocupare îl face pe Putin să coopereze cu Occidentul, teama de terorismul internațional. Neîndoielnic, serialul lui Oliver Stone dă o imagine a liderului rus, interesant pe alocuri de privit, dar, în ansamblu, obositor în perorațiile sale antioccidentale, la care se adaugă incapacitatea vădită a realizatorului de a-l intervieva cu adevărat.

Revista presei internaționale din 22 iunie 2017