Politică și istorie: ”Noua bătălie pentru Gdansk” (Le Monde)

muzeul_celui_de_al_doilea_razboi_mondial_gdansk.jpg

Expoziția permanentă ”Ororile Războiului” din cadrul Muzeului celui de al doilea Război Mondial din Gdansk, Polonia
Image source: 
muzeum1939.pl

Ziarul Le Monde surprinde polemica din jurul celui mai nou muzeu din orașul unde a început cel de-al doilea război mondial și unde s-a născut mișcarea Solidaritatea.

Luni, 23 ianuarie, primarul Pawel Adamowicz,  a deschis pentru presă, probabil cel mai mare muzeu dedicat vreodată celui de-al doilea război mondial. Este rezultatul activității de opt ani a unui colectiv de istorici recunoscuți pe plan internațional, polonezi și străini.

Vizita reprezintă o experiență intelectuală și senzorială, un sentiment continuu de vulnerabilitate extremă în mijlocul haosului războiului și față de amploarea crimelor. Totul contribuie la aceasta: sunet, imagini, postere, hărți, tabele statistice, patru ore de filme și 250 de stații multimedia în mișcare. Un curs despre război susținut cu cele mai moderne tehnici.

Despre cum marasmul economic a favorizat ascensiunea totalitarismului în anii 1920 și 1930. Despre cum s-a distrus ordinea europeană concepută după primul război mondial. Despre cum exacerbarea naționalismului este o cale directă către război. Dar și despre anii post-război, despre tragedia Europei de Est aservită la blocul sovietic .

Desigur, și Holocaustul își are locul lui aici. Nimic nu este ascuns  din pogromurile împotriva evreilor, dar nici din ghinionul imens și singular al Poloniei.

Dar guvernul deja vrea să schimbe sensul acestei lucrări admirabile. Și aceasta, din motive ideologice.

A doua zi după ceremonia din 23 ianuarie, o instanță a autorizat Ministerul Culturii  să modifice din temelii conținutul muzeului și să-l dea afară pe director, istoricul Pawel Machewicz. Rezultatul? Generații de tineri europeni vor putea fi lipsiți de o experiență educațională unică în lume.

Evident, conflictul nu este doar despre un muzeu. Aceasta se referă la Uniunea Europeană. Este eminamente politic. Și ridică o întrebare fundamentală: este un guvern îndrituit să dicteze istoria într-un stat democratic? De aceea, "Bătălia Muzeului" este esențială, pentru că este culturală.

Astfel că partidul ultraconservator de dreapta Lege și Justiție, PiS, la putere din 2015, critică vehement acest muzeu. De ce? În primul rând, pentru că el a fost comandat de fostul premier liberal, Donald Tusk. Și mai important: pentru că este "european", pe când când PiS îl vrea polonez și departe de UE și de valorile sale liberale.

 

Care ar putea fi prima provocare majoră de securitate pentru Donald Trump? Reaprinderea conflictului din Balcani, este de părere revista New York Observer.

Dupa ce Iugoslavia s-a prăbușit în 1991, NATO, condusă de Statele Unite, a intervenit pentru a pune capăt violențelor. Acum, la o generație  de la soluțiile oricum temporare ale Washingtonului, instabilitatea poate reveni.

De exemplu, în Bosnia, eșuată în criminalitate și corupție, ca să nu mai vorbim de problema ei serioasă cu extremismul islamic.

Conducerea Republicii Srpska amenință să se retragă din aranjamentele americane de la  Dayton, din 1995. Președintele său, Milorad Dodik, nu-și ascunde naționalismul  renăscut.
Iar sârbii din Bosnia sunt nervoși din cauza a ceea ce ei consideră a fi dominația musulmanilor de la Saraievo. Este exact aceeași problemă  care a aruncat țara în război civil și genocid, în 1992.

În Kosovo e chiar și mai rău. Recent, Belgradul a trimis la Mitrovița un tren cu sloganul "Kosovo este Serbia", scris în 21 de limbi. Ceea ce albanezii au considerat o provocare. Din fericire, trenul s-a întors înainte de a fi ajuns la Kosovo. Dar dacă violența va reizbucni acolo, urâtul războiul interetnic s-ar putea reedita.

Iar NATO, care a bombardat în 1999, ar trebui să intervină, din moment ce Kosovo nu are armată. Ca să nu mai vorbim de faptul că sute de musulmani din Kosovo, care s-au alăturat statului islamic în Irak și Siria, se întorc acasă. Există așadar destui albanezi bine înarmați, gata de război.

Pentru Vladimir Putin, intervenția occidentală în Bosnia și Kosovo a fost un afront adus lumii slave ortodoxe. Liderul de la Kremlin a fost mereu cu ochii pe Republica Srpska, dat fiind că ideologia oficială a Kremlinului de solidaritate slav- ortodoxă împotriva decadenței Vestului își găsește un teren fertil.

Apoi, nu pare să fie o coincidență faptul că trenul provocator trimis de Belgrad în Kosovo era fabricat în Rusia. Prezența serviciilor de informații ruse în Serbia este oricum neobișnuit de mare și evidentă. Acum două luni, Rusia, Belarus și Serbia au efectuat exerciții militare comune pe teritoriul Serbiei, numite "Frăția slavă”. O demonstrație de forță anti-NATO.

Ceea ce Putin vrea în Balcani pare destul de simplu: haos politic pentru a ține ocupat Occidentul. El va risca bucuros un război local, din moment ce nu rușii ar trebui să moară pentru asta.

 

Președintele american a semnat decretul privind construirea zidului de-a lungul graniței cu Mexicul. Prilej de îngrijorări în publicații din Statele Unite și Europa.

În Spania, El Pais atrage atenția că "Această decizie deschide o ruptură uriașă între cele două țări. Intrarea în acordul de liber schimb [NAFTA] a deschis porțile modernizării pentru Mexic.  Acum fantasmele trecutului revin”, se îngrijorează El Pais, care amintește de anexarea teritoriilor mexicane de către Statele Unite în 1846 și ocupația de la Veracruz din 1914.
 

San Francisco Chronicle scrie că marele oraș de pe coasta de Vest ”va începe să simtă greutatea președinției Trump," Decretele emise de președinte sunt doar o "decizie demagogică" o "răzbunare împotriva statelor care nu l-au votat pe Trump."

”Una dintre cele mai proaste idei ale lui Trump”, scrie și Los Angeles Times. ”Costurile de 8 miliarde $, avansate de Trump sunt nerealiste, din moment ce alte estimări vorbesc despre 38 de miliarde de $”.
Los Angeles Times observă, de asemenea că imigrația din Mexic "a scăzut oricum de la recesiunea din 2008".

Revista presei internaționale din 27 ianuarie 2017