Totalitarismul, acest amestec de credulitate și cinism (Openculture)

hannah_arendt.jpg

Hannah Arendt, autoarea volumului ”Originile totalitarismului”
Image source: 
openculture / wikimedia commons

Și totuși, folosirea minciunii în scop propagandistic este o temă cu mult mai veche decât mulți ar fi dispuși să creadă. Portalul Openculture revizitează una dintre cărțile de referință pe această temă. O carte pe deplin valabilă și azi.

Într-adevăr, e suficient să revedem ”Originile totalitarismului”, publicată de Hannah Arendt în 1951.

Cu toții am învățat la școală despre modul în care Al Treilea Reich a venit la putere, la începutul anilor 1930.

Și am aflat despre importanța propagandei, a dezinformării, în scopul de a influența opinia publică și de a obține un sprijin popular (sau cel puțin aparența acestuia).

În timp ce ministrul propagandei Joseph Goebbels elimina artiști și scriitori evrei și de stânga, el construia și o puternică infrastructură media, care a jucat "probabil cel mai important rol în crearea atmosferei din Germania care le-a premis naziștilor să comită atrocități teribile. "

Deci, Hannah Arendt scria încă din 1951, în ”Originile Totalitarismului”, despre acest "amestec de credulitate și cinism” pe care se bazează toate soiurile de mișcări totalitare.

Liderii totalitari și-au bazat mereu propaganda pe presupunerea psihologică – altminteri corectă -  că i-ar putea face pe oameni să creadă situațiile cele mai neverosimile. Și că, dacă a doua zi se va da dovada de necontestat a minciunii lor, ei s-ar refugia în cinism. În loc să-i repudieze pe liderii care au mințit, oamenii vor ajunge să-i admire pe lideri pentru istețimea lor și tactica lor superioară.

Analiza pe care Hannah Arendt o face propagandei totalitare și  rolului jucat de minciuni apare ca deosebit de relevantă în acest moment, conchide publicația Openculture.

Succesul investigației Panama Papers poate folosi pentru a-i da răspunsul cuvenit lui Donald Trump. Iată concluzia unui articol de opinie din cotidianul britanic The Guardian.

”Este timpul pentru mass-media să-și unească forțele, încă o dată - având în vedere amenințarea pe care o constituie Trump”, scriu pentru The Guardian doi jurnaliștii de investigație de la ziarul german Süddeutsche Zeitung, implicați în dezvăluirile Panama Papers.

Jurnalișitii sunt încă șocați de modul în care Trump l-a umilit pe reporterul CNN, în timpul primei sale conferințe de presă de la câștigarea alegerilor. Nu a fost primul atac al lui Trump asupra presei, și cu siguranță, nu va fi nici ultimul.

Este nevoie de un nou nivel de solidaritate și cooperare în cadrul celei de-a patra puteri.

Jurnaliștii americani ar trebui să colaboreze, oricât de greu ar părea din cauza concurenței.  Documentele  Panama Papers au arătat că un proiect de colaborare, de neconceput până atunci, poate funcționa. Principalul motiv pentru care chiar ziarul nostru, Süddeutsche Zeitung, a împărtășit povestea cu concurenții a fost pur și simplu că subiectul era prea mare si prea important pentru a-l publica singuri.

Acum, încă o dată, ne confruntăm cu o poveste care este prea mare și prea importantă pentru a o lua pe cont propriu: impactul lui Donald Trump asupra democrației Statelor Unite ale Americii.

Data viitoare când Donald Trump va încearca să atace un reporter, sau nu va răspunde la o întrebare, următorul reporter ar trebui să repete întrebarea. Și așa mai departe

Dar cel mai înalt nivel de colaborare – pe care aceste vremuri îl necesită - ar fi proiecte comune speciale. Un posibil prim proiect ar putea fi acela de a ne uita puțin peste legăturile internaționale de afaceri ale lui Trump, precum și pe cele ale cabinetului său de miliardari, pentru a găsi toate conflictele de interese.

Aceasta este o experiență pe care am mai avut-o, când cu Panama Papers, dar și când am lucrat la subiecte despre Islanda, Rusia, Pakistan, Marea Britanie sau Argentina.

Trump este acum președintele Statelor Unite ale Americii.
El și-a amenințat adversarii cu închisoarea, el face promisiuni pe care nimeni nu le poate îndeplini, el amestecă familia în afaceri și guvern, el obstrucționează controlul și atacă libertatea presei.
Acest guvern a decis să meargă pe o cale nouă și ostilă. Acum este timpul pentru a ne schimba și noi calea. Nu este doar doar echitabil - este absolut necesar.

 

Revista Newsweek scrie despre un proiect grandios care ar putea fi răspunsul la izolaționismul economic american: reconstituirea, la scară largă, a vechiului Drum al Mătăsii.

Este vorba despre "Inițiativa de centuri și drumuri" (BRI), lansată de președintele Xi Jinping în 2013â. Un plan ambițios de a reconstitui istoricul Drum al Mătăsii, legând Asia, Europa și Africa.

Noile căi feroviare, rutiere și maritime acoperă o arie geografică uriașă de peste 65 de țări, reprezentând două treimi din populația lumii și o treime din PIB-ul său. Scopul este creșterea fluxurilor comerciale și stimularea pe termen lung a creșterii economice.

Există o serie de motive pentru dezvoltarea Proiectului BRI, inclusiv încetinirea ritmului de creștere economică a Chinei și capacitatea ei excedentară în industrii cum ar fi oțelul, aluminiul, cărbune și ciment.

Dar noul Drum al Mătăsii este în prezent mai mult o viziune decât un plan practic de implementare și cele mai multe dintre anunțurile făcute de guvernul chinez, precum și estimările financiare, au fost până acum destul de largi și vagi, remarcă Meredith Sumpter, consilier regional pentru Eurasia Group.

Însă BRI este mai curând un termen generic, folosit pentru o colecție de proiecte curente. Iar acestea sunt deja benefice pentru multe din țările situate de-a lungul traseului. China a făcut investiții în infrastructură în Kazahstan, Tadjikistan, Turkmenistan, Kârgâzstan și Uzbekistan. Asia de Sud-Est este un alt obiectiv al inițiativei și Europa, de asemenea, beneficiază de o conectivitate sporită cu piețele din Asia Centrală, până în China. Iar impactul global ar putea fi imens, mai scrie Newsweek.

Revista presei internaționale din 26 ianuarie 2017