De ce victoria lui Trump e o veste bună pentru climă (Les Echos)

clima.jpg

Image source: 
rfi.fr

Victoria lui Trump este, în mod paradoxal, o veste mare pentru schimbările climatice. Iată concluzia unui articol din ziarul francez cu profil economic Les Echos.

Jacques Delpla, cercetător asociat la Universitatea de Economie din Toulouse spune că tocmai victoria lui Trump va forța lumea să se concentreze asupra progresului tehnic și nu pe o coordonare internațională fragilă, puțin credibilă și ineficientă.

”Două strategii există pentru a preveni schimbările climatice. Prima o coordonare climatică malthusiană la nivel mondial privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta este filozofia defunctului Protocolul de la Kyoto (1997) și a Acordului de la Paris.

Dar Tratatul de la Paris, COP21, este precum Pactul Briand –Kellogg din 1928, semnat de Germania, care a pus războiul în afara legii, dar fără sancțiuni. Aceasta nu a împiedicat al doilea război mondial!

Și tocmai aici este vestea bună a victoriei climatoscepticului Trump. Ea ne obligă să recunoaștem că malthusianismul este mort.

A doua strategie împotriva încălzirii globale - singura care ne-a mai rămas - este de a găsi și de a dezvolta tehnologii radicale, astfel încât costul energiei curate să fie semnificativ mai mic decât  al energiei bazate pe hidrocarburi.

Un asemenea obiectiv necesită eforturi globale uriașe pentru cercetare și dezvoltare precum și o altă infrastructură în domeniul energiei curate.

Un precedent există: Proiectul Manhattan (1942-1945), prin care Statele Unite au investit sume masive, trecând în doar trei ani de la fizica teoretică la arma atomică. Noi trebuie să facem același lucru pentru energie curată.

Dar cine, ”noi”? În primul rând, Europa (cu o inițiativă a Franței și a Germaniei), apoi alte țări interesate (precum Japonia) și universitățile din SUA, cele mai mari centre de cercetare din lume.

Cum? Cu un efort suplimentar de 1% din PIB pe an, cel puțin, pentru finanțarea tuturor eforturilor de cercetare în fizica fundamentală și inginerie, pentru tot ce înseamnă energie curată - producție, transport, depozitare.

Apoi, prin creșterea în Franța și în Europa  a prețului cărbunelui până la 140 de euro pe tona de CO2 (prețul actual din Suedia). Prin subvenționarea inițială a energiei curate.

În cele din urmă, aceste tehnologii ecologice ieftine vor fi oferite gratuit tuturor țărilor sărace. În schimb, aceste țări își vor deschide piețele pentru noile energii curate. Pentru climă, este mai bine să ne bazăm pe inteligență și mecanismul de preț, mai degrabă decât pe o coordonare internațională malthusiană, naivă și ineficientă".

 

Bruxellesul presează Londra să urgenteze depunerea formală a cererii de ieșire din Uniune, pentru a termina negocierile la finele lui 2018. Dar cum se vede situația dinspre Marea Britanie?

Londra nu are nicio marjă de manevră în negoieri, analizează istoricul britanic Timothy Garton Ash în El Pais:
"Dezbaterea actuală privind un Brexit hard sau soft este absurdă. Acest lucru va depinde mai mult de alții decât noi, britanicii. Suntem într-o poziție slabă, deoarece trebuie să convingem 27 de țări în doi ani. De asemenea, Europa nu pare a fi foarte plină de bunăvoință vis-à-vis de Marea Britanie, pentru că am fost întotdeauna un partener neplăcut. Adăugați la aceasta perspectiva alegerilor din Olanda, Franța și Germania, care ar putea influența negocierile în 2018. Într-un moment atât de nesigur,  avem o singură opțiune: să urmăm o procedură strict parlamentară, să informăm cetățenii, să intensificăm eforturile diplomatice,  să nu excludem nici o opțiune, să profităm de oportunități. Este plictisitor, cu siguranță, dar cine a spus că Brexitul ar fi frumos?"

În timp ce, în Marea Britanie, ziarul Times apreciază că problema viitorului statut al cetățenilor UE care locuiesc în Marea Britanie este una dintre pietrele de moară în negocieri. ”Este rușinos și contraproductiv că Theresa May refuză să le garanteze dreptul de a rămâne”, atenționează Times:

"După cum arată statisticile, resortisanții rezidenți intracomunitari în Marea Britanie sunt semnificativ mai tineri decât media națională și sunt angajați. Acest lucru înseamnă că, dacă ne-am decis să-i evacuăm, vom fi primii penalizați. Desigur, există sute de mii de tineri britanici angajați în alte state ale UE. Dar ei sunt, la rândul lor, împrăștiați ici și colo. Plecarea lor bruscă nu ar avea efecte fatale asupra sectoarelor turismului, construcțiilor sau sănătății din țările gazdă, așa cum este cazul Marii Britanii". (Sursa: Eurotopics.net)

 

Premierul italian Matteo Renzi a demisionat aseară, după eșecul referendumului de duminică. Dar cine au fost aceia care au respins reforma constituțională și au determinat căderea guvernului?

Ziarul La Stampa citează un studiu realizat de Institutul de cercetare Carlo Cattaneo  din Bologna. Acesta arată că tinerii și persoanele din straturile sociale defavorizate au votat preponderent "Nu" în referendumul constituțional de duminică.

Tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 34 de ani au votat ”Nu” în proporție de 85%. Acest procent a scăzut la 67%, pentru intervalul 35-54 de ani. Votanții "Da" au fost predominant peste 55 de ani ( mai precis, 53%). Cu toate acestea, se pare că nivelul de educație nu a avut nimic de-a face cu rezultatul: Cei mai multe dintre alegătorii "Nu" (66%) au fost bacalureați.

Prezența la vot a fost excepțional de mare în comparație cu referendumurile anterioare, inclusiv referendumurile constituționale din 2001 și 2006. Rata de participare a fost dublă față de cea din 2001, când italienii au fost chemați să-și dea girul pentru reformarea Titlului V din Constituție, care reglementează relațiile între statul central și regiuni. A fost un salt al prezenței de la 34,1% la 65,5%.

Revista presei internaționale din 8 decembrie 2016