Anii '30 s-au întors? (AFP)

afp.jpg

Un protestatar poartă o pancartă cu chipul lui Donald Trump ”machiat” ca Adolf Hitler, Londra, 9 noiembrie 2016
Image source: 
BEN STANSALL/afp.com

Traversează lumea o perioadă similară cu a anilor '30? Iată întrebarea pe care Agenția France Presse a adresat-o mai multor istorici.

Buzz Windrip, un lider politic demagog și ignorant se vede propulsat în funcția de președinte al Statelor Unite, cu promisiunea de a restabili măreția țării aflate în plină recesiune.

Este tema romanului publicat în 1935 de către scriitorul american Sinclair Lewis, intitulat "Nu se poate întâmpla aici". Textul, tradus în franceză în 1937, tocmai a fost republicat în Franța.

Putem face o paralelă cu zilele noastre?

"Vremurile nu sunt niciodată la fel, dar reacțiile sunt", este de părere istoricul francez Pascal Blanchard, co-autor al eseului "Anii '30 s-au întors."

Istoricul britanic Simon Schama, care predă la Universitatea Columbia, nu ezită să compare victoria lui Donald Trump cu ascensiunea lui Adolf Hitler, venit la putere tot prin urna de vot.

Criza din 2008, seamănă cu Marea Depresiune din 1930. Și atunci, evreii și străinii au fost ținta acuzațiilor, în paralel cu o idealizare a unui trecut imaginar și cu o cultivare a temei inamicului din interiorul și din afara granițelor.

Anii '30 au fost, pe de altă parte, marcați de creșterea comerțului internațional, dezvoltarea transportului maritim și aerian, producția de masă, filmele produse la Hollywood, cu impresia de accelerare a timpului și de micșorare a spațiului.

Pascal Blanchard consideră că acel deceniu tragic de început al globalizării a generat temeri culturale și economice similare cu cele de astăzi.

Richard Overy, specializat în al doilea război mondial, nu crede în această comparație. "Trăim într-o lume de țări stabile și Occidentul este mai bogat decât oricând. Nu există nici un resentiment persistent precum în Germania după  primul război mondial”, spune istoricul.

Proliferarea armelor nucleare a schimbat modul de a duce un război, în timp ce guvernele, deocamdată, au evitat capcana protecționismului, spre deosebire de ceea ce  se întâmpla în lume, în perioada interbelică.

Revenind la Pascal Blanchard, care vorbește despre asemănările cu anii '30, nici el nu prezice un nou război mondial, dar avertizează că nu trebuie să fim prea încrezători în rolul potențial al instituțiilor internaționale, în vremuri tulburi.

 

În Ungaria, publicația electronică Hungarianfreepress se întreabă dacă nu cumva Consiliul Diasporei Maghiare reprezintă o organizație de lobby pusă direct în slujba lui Viktor Orban.

La 30 noiembrie  Consiliul Diasporei Maghiare va organiza întâlnirea anuală la Budapesta, în clădirea Parlamentului, cu peste 100 de invitați. Consiliul se va întâlni cu politicieni, printre ei, lideri ai partidului neo-nazist, Jobbik. Așa se face că cetățeni canadieni și americani de origine maghiară vor da ochii cu  neo-naziști, dintre care unii au fost expulzați din America de Nord! (Un exemplu este dl László Toroczkai, vicepreședinte al Jobbik, care a fost expulzat din Canada în 2008.)

Punctul culminant al adunării va fi un discurs  al premierului Viktor Orbán, când participanții, atent selectați, vor fi rugați să "apere Ungaria de atacurile mass-mediilor străine".

Este lăudabil faptul că guvernul Orbán întreține contacte cu canadieni si americani de origine maghiară. În același timp, este suspect că organizația poate să se transforme într-o "Coloană a cincea", un instrument de lobby, eventual ilegal, în America de Nord.

Unul dintre fondatorii grupului este András Ludányi, membru în consiliul consultativ al Institutului Veritas, cu sediul la Budapesta. Această instituție, finanțată de guvern, lucrează la denaturarea istoriei Ungariei din perioada celui de-al doilea război mondial; chiar și Departamentul de Stat al SUA a criticat organizația, în 2015.

László Hamos, de la branșa din New York a Fundației Ungare Pentru Drepturile Omului, face lobby în numele etnicilor maghiari din România. În timp ce comunitatea maghiară are nemulțumiri justificate în România, organizația domnului Hamos face prea puțin pentru a le aborda, concentrându-se în schimb pe oferte imobiliare obscure.

Atunci când unii politicieni de etnie maghiară din România au fost acuzați de fraude imobiliare, dl Hamos a acuzat discriminarea minorității maghiare.

El a pus la îndoială corectitudinea agenției anticorupție din România, a cărei șefă, Laura Codruța Kovesi, a fost premiată de către Departamentul de Stat al SUA.

Aceste organizații  din SUA primesc bani din partea contribuabililor din Ungaria. Potrivit sitului anti-corupție Atlatszo Coaliția Maghiară a primit $ 900.000 de la Fundația Inițiative din Ungaria, finanțată de Budapesta.
Acum, prin acceptarea invitației domnului Orbán, membrii Consiliului Diasporei Maghiare întăresc suspiciunea că acționează ca o organizație de lobby, în America de Nord, plătită de guvernul ungar.

 

Și, în sfârșit, ziarul francez Libération ne anunță că romanciera din Turcia Aslı Erdoğan rămâne în închisoare. Ea ar fi trebuit să fie eliberată după ce a fost reținută ca parte a epurărilor desfășurate începând cu jumătatea lunii iulie, sub acuzația de a fi colaborat cu un ziar pro-kurd.

Un tribunal din Turcia ordonase de miercuri eliberarea romancierei. Dar ea va rămâne în arest, fiind reținută, de data aceasta, pentru ”apartenență la o organizație teroristă", a declarat avocatul scriitoarei, în fața închisorii din Istanbul în care aceasta este deținută.

Fiziciană de formație, Asli Erdogan, care nu are nici o relație de familie cu președintele Recep Tayyip Erdogan, și-a văzut romanele sale traduse în mai multe limbi. Ultima carte, publicată în Franța, denunță tortura și condițiile de detenție din Turcia.

Arestarea romancierei a provocat un val de indignare în Turcia și în lume, ea fiind susținută de numeroși artiști, intelectuali și scriitori.

 
Revista presei internaționale din 24 noiembrie 2016