Secolul American s-a terminat (Der Spiegel)

steag.jpg

Image source: 
pixabay.com

Statele Unite abdică de la poziția de lider al Occidentului. Și aceasta, la exact 100 de ani după ce America își asumase această poziție. Europa rămâne singură – este constatarea revistei Der Spiegel.

În ianuarie 2017, când Donald Trump va fi investit drept al 45-lea președinte al Statelor Unite, va fi aniversarea Secolului American - și totodată înmormântarea sa.

Occidentul a fost constituit în forma sa modernă în ianuarie 1917, pe când primul război mondial făcea ravagii în Europa. La Washington, președintele Woodrow Wilson spunea că venise timpul pentru americani să își asume responsabilitatea pentru "pace și dreptate” în întreaga lume.

El a declarat război Germaniei și a trimis soldați în Europa pentru a asigura victoria democrațiilor occidentale. A fost o fază timpurie a globalizării politice.

Dar Donald Trump nu vrea să aibă nimic de-a face cu globalizarea. El predică naționalismul american, izolarea, retragerea parțială din comerțul mondial și responsabilitatea zero pentru probleme globale cum ar fi schimbările climatice.

Și, dacă demnitatea umană este elementul central al proiectului occidental, Trump nu are nici un sens al demnității - nici pentru el, nici pentru alții. El nu se califică drept lider al lumii occidentale, pentru că nu vrea să o facă și, oricum, e incapabil să-și asume acest rol.

Acum ne confruntăm cu teama vidului. Ce se va întâmpla în Occident, în Europa, în Germania, fără Statele Unite? Germania este un copil al Occidentului, în special al Statelor Unite, care, cu generozitate, au readus la viață Germania de după război.

Fără America, liderii Vestului se confruntă cu sarcini monumentale. Și îndeosebi cancelara germană Angela Merkel. Ea reprezintă o țară puternică și ea are un fundament moral puternic, așa cum a demonstrat în criza refugiaților. Nu trebuie să fie un Woodrow Wilson dar ar trebui să devină un lider decisiv al Europei. Dacă ea nu își va asuma acest rol, va însemna că nu a înțeles semnele timpurilor.
 

În Franța, săptămânalul Le Point analizează strategia de comunicare a liderei Frontului Național, Marinne Le Pen. Un model preluat, cu succes, de Donald Trump.

Uită-te chiorâș la mass-media tradiționale. Evită invitațiile la televiziuni în timp ce te pretinzi a fi "ostracizat" de o presă ostilă. În cele din urmă, ocolește jurnaliștii și comunică "fără filtru" pe Internet și pe rețelele sociale. Aceasta a fost, timp de mai mulți ani, strategia de comunicare a Frontului Național.

Tactica a fost adoptată și de Donald Trump, cu succesul pe care îl știm, și pare să-i reușească și lui Marine Le Pen.

Cu 1,13 milioane de fani pe Facebook și 1,18 milioane pe Twitter, președinta FN rămâne figura politică cea mai activă pe net.

În comparație, Nicolas Sarkozy afișează ceva peste 976.000 "suporteri" pe Facebook și 1,45 milioane de adepți pe Twitter. Președintele Hollande numără un pic peste 975.000 de prieteni pe Facebook și 1,79 milioane de adepți pe Twitter.

Această strategie digitală îi permite liderei frontiste să ocolească ceea ce ea numește  ”casta” sau ”oligarhia” jurnaliștilor. Și mai ales, îi oferă posibilitatea de a afirma că menține un dialog "direct" cu cetățenii "în afara sistemului".

Dar această tactică are dezavantajele ei. Este nevoie să înmulțească permanent postările și să "hrănească" numeroasele conturi ale cadrelor de partid. Și pentru a face acest lucru, trebuie să se bazeze pe militanți. Acest lucru duce uneori la excese.

De exemplu, atunci când un lider regional, cap de listă electorală, insultă memoria omului de stat Pierre Mendes France. Sau când un alt candidat a lansat remarci rasiste la adresa ministrei Christiane Taubira, fiind condamnat de justiție.

Derapajele au fost atât de numeroase la nivel regional, încât anturajul lui Marine Le Pen a stabilit un "cod de conduită", conceput pentru a șlefui imaginea partidului.

 

Alegerile din Moldova și Bulgaria confirmă orientarea electoratelor împotriva elitelor politice liberale – este concluzia presei rusești, potrivit grupajului realizat de Courrier International.

Pentru site-ul rus Vzgliad, această dublă alagere face parte dintr-o tendință largă, care promite să crească în Occident.

"Alegerile prezidențiale din Bulgaria și Moldova s-au caracterizat printr-o surprinzătoare asemănare, fiind preferați reprezentanții opoziției care au afișat poziții pro-ruse, în confruntare cu un candidat pro-european al puterii", rezumă site-ul rusesc.

Igor Dodon, care militează pentru o apropiere de Rusia și păstrarea identității moldovenești înrădăcinate în Ortodoxie, a câștigat al doilea tur al alegerilor prezidențiale.

Maia Sandu, economist, tehnocrat, disident al partidului de guvernământ, pro-europeană, a strâns 47,4% din voturi. Este "un rezultat impresionant", constată cotidianul rus Kommersant, având în vedere tinerețea extremă a partidului său, creat doar în primăvara anului 2016.

Referindu-se la Bulgaria, Vzgliad scrie că generalul Radev este nerăbdător să remedieze o situație economică dificilă marcată de "o serie de acțiuni anti-rusești ale conducerii țării, pentru care Bulgaria a plătit scump." Cum ar fi suspendarea proiectului South Stream sau a construcției centralei atomice de la Belene, pentru care Bulgaria trebuie să plăteascfă Rusiei mai multe milioane de euro drept compensații.

Iar tendința alegerii unor lideri pro-ruși va continua. Euro-pesimismul este tot mai evident, exultă presa rusă.

 
Revista presei internaționale din 15 noiembrie 2016